sâmbătă, 5 noiembrie 2016

Între o radiografie și o experiență în interiorul Ordinului Masonic

sâmbătă, 5 noiembrie 2016
Nu este mare diferență între ce a fost ieri și ce este azi... Nicicând lumea nu a fost mai bună sau mai rea decât azi, iar acest azi este cel care ne-a mânat timp de secole în a face sau a nu face ceva, în a alege sau a refuza ceva, în a spune nu sau da...

Nu suntem o societate în criză, nu suntem o umanitate depășită de nevoile ilustrate în media, nu suntem indivizi care să se nască pentru a muri și mor pentru că au trăit. Suntem o familie cu rude foarte îndepărtate, o familie care nu doar că nu comunică, ci se și zbate pentru a fi înțeleasă vorbind limbi diferite, nu lingvistic și ideologic, ci din punctul de vedere al intereselor străine de comunitatea noastră.

Familia, prietenii, cunoștințele și străinii, toți deopotrivă ne sunt aproape și alături în același fel în care le suntem și noi înșine. Adesea ne lăsăm luați de val și suntem dominați de egoism și egocentrism.

În toată această poveste, undeva în spate a existat și încă mai există o societate al cărui nume a fost denigrat și lăudat deopotrivă... O societate în care omul a căutat cunoașterea, perfecționarea și... Lumina... acea Lumină dată de logosul biblic. Această înțelegere holistică a dus la războaie văzute și nevăzute, la ură și mari iubiri. Această înțelegere a fost catalizatorul existenței perpetue a societății de care vorbesc.

Însă în fața nevoilor generale și în această societate a prevalat adesea avariția, ego-ul și lipsa de compasiune. Și astfel a devenit Ordinul... Ordinul Masonic o pepinieră a gălăgiei sociale în care trăim. Organizații conduse în mod discreționar de persoane sau grupuri, structuri care nu împărtășesc valorile comunității lor decât la nivel declarativ, organizații cu persoane condamnate de justiția profană, cu persoane corupte, mediocre și ambițioase.

Acest cancer se instalează ușor și sigur pe toate palierele, indiferent de vârstă, de gen și de orice fel de orientări. Este o boală fără de leac, o boală care se extinde cu repeziciune în lume... în cea văzută și nevăzută.

Însă în aceeași lume există și oameni extraordinari, oameni a căror viziune de viitor are ca punct de reper omul și îmbunătățirea acestuia. Aceste persoane, specie rară și pe cale de dispariție, se confruntă cu flagelul ignoranței și mediocrității instalat pe cele mai înalte vârfuri. Acești oameni, mânați de practicarea binelui în viața de zi cu zi, sunt cei despre care nu se vorbește, oameni care adesea nu apucă să ajungă în față pentru a putea vorbi și a pune în practică viziunea lor.

Nimeni! Nimeni nu este prea bun și prea rău în Masonerie, căci Ordinului este ca o lupă care augmentează orice: și binele și răul. Lupta aceasta de și pentru putere, normală într-o circulație a elitelor, nu este decât o luptă fratricidă, masonică și profană în același timp.

Unii cred că dacă dețin un grad înalt în riturile de perfecție sunt diferiți de restul, sau dacă dețin o funcție la nivelul conducerii organizației sunt mai importanți decât alții. Toate aceste convenții masonice sunt echivalentul convențiilor sociale și au exact același rezultat.

Așadar, atunci când vrei să intri în Masonerie nu ai decât două căi! Acesta nu este adevărul, ci o pură constatare a realității interioare a Masoneriei de ieri și de azi...


Am zis...


Praesident Consilium

 
◄Design by Pocket Distributed by Deluxe Templates