Directorul ziarului “Modelul Ortodox”, Giorgios Zervos, cere desfiinţarea Masoneriei, acuzând-o de falimentul Greciei

Reacţiile Directorului unui ziar radical din Grecia au produs diferite reacţii cu privire la existenţa Masoneriei în Jurisdicţia Greciei. Giorgios Zervos a cerut autorităţilor şi Bisericii Ortodoxe a Greciei reacţii şi luarea de decizii împotriva Masoneriei, acuzând-o de falimentul Greciei.
Zervos a cerut:

1) Să reconfirme valabilitatea tuturor deciziilor mai vechi ale Bisericii potrivit cărora Masoneria serveşte unor caste luciferice şi este religia lui Lucifer.

2) Să condamne Masoneria şi să declare că nici un membru al Sinodului nu este membru al ei şi nici nu participă la ceremonii masonice (pentru că mulţi ierarhi participă la evenimente pe care le organizează unele ramuri ale Masoneriei, precum Clubul Rotary , Clubul Lions etc.).

3) Să ceară dizolvarea lojelor masonice, aşa cum Înalpreasfinţitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, a cerut fostului Ministru al Economiei, dl. G. Papakonstantínu, în urmă cu mai multe luni. Din păcate, Mitropolitul Serafim nu are nici o susţinere din partea conducerii bisericeşti.

4) Să ceară din partea politicienilor, creând un cadru adecvat de comunicare, să dezaprobe public Masoneria, iar politicienii care nu vor face acest lucru să nu mai fie primiţi în sfintele biserici.

Conducerea Bisericii este datoare să ia atitudine, pentru că încrederea poporului credincios în persoanele ierarhiei a fost serios zdruncinată din pricina serviciilor pe care conducerea bisericească le oferă papistaşilor şi eforturilor Noii Epoci de crea o nouă religie, religia universală.

Aşteptăm reacţia Bisericii faţă de Masonerie. Altfel, suspiciunea va deveni generală faţă de toţi ierarhii. Şi orice propunere „ciudată” a lor se va atribui Masoneriei. Deja fenomenul acesta s-a manifestat la recenta întrunire a Sinodului Permanent, atunci când s-a adus în discuţie evenimentul masonic care a avut loc în Sfânta Biserică a Sfântului Gheorghe. Doi ierarhi, potrivit dezvăluirilor ziarului «Το Παρόν», au schimbat cuvinte grele, cel mai vechi în preoţie acuzându-l pe cel mai tânăr că este mason, creându-se o mare tensiune în Sinod. Când suspiciunea apare între membrii Ierarhiei şi avem şi „episoade” în Sinod (aşa cum a consemnat ziarul menţionat), atunci ce va spune şi ce va face poporul credincios?


Sursa: “Modelul Ortodox”, nr. 1928, 25 mai 2012, pp. 1, 7

Alexandru Sturdza Masonul | Alexandru Sturdza în diplomaţia Marilor Puteri Europene din secolul XIX

Boierul român Alexandru Sturdza (1791 - 1854) a jucat, în decursul anilor 1814 -1818, un rol însemnat, dar puţin cunoscut, în viaţa politico-diplomatică a Europei sec. XIX, datorită calităţilor sale intrinsece şi a influenţei surorii sale Roxandra.

Întâia sa remarcare la nivelul diplomaţiei europene s-a petrecut în lunile iulie-august 1815, la Paris. Acesta se afla în capitala Franţei în calitate de secretar al contelui Capodistrias. În acele vremuri postbelice se dezbătea cu ardenţă viitorul Franţei. În pofida dorinţei Marii Britanii şi a Rusiei, alte mari puteri urmăreau dezmembrarea teritoriului naţional francez.

În virtutea acestor pericole care pândeau securitatea şi suveranitatea ţării, Ducele de Richelieu, prieten cu Capodistrias şi Alexandru I, i-a vizitat şi le-a împărtăşit temerile sale privind soarta Europei. Prin urmare, aceştia, de comun acord, vor cere regelui Louis al XVIII-lea să adreseze o scrisoare lui Alexandru I. În conţinutul acestei scrisori monarhul Rusiei urma să fie rugat să intervină împotriva dezmembrării Franţei. Regele ameninţa că dacă nu se vor contracara tendinţele anexioniste a statelor vecine (Imperiul Habsburgic etc.), acesta cu nici un chip nu va mai domni într-o ţară ciuntită teritorial. Mai degrabă ar abdica.

Scrisoarea cu pricina a fost scrisă de către Alexandru Sturdza. Chiar sora acestuia, în memoriile ei, nota următoarele: "fratele meu a redactat rapid această scrisoare scurtă, rece şi precisă. Ducele de Richelieu a dus imediat scrisoarea lui Louis XVIII, care a copiat-o cu mâna lui. Toate cancelariile Occidentale au fost astfel înşelate.". Chiar dacă autorul real al acestei epistole, în realitate, era cumva cunoscut de cancelariile marilor puteri europene, ai căror spioni nu dormeau, conţinutul ei a fost acceptat de către Ţarul Rusiei. Ţelul a fost atins, iar Franţa nu s-a vazut fragmentată. Louis XVIII l-a felicitat pe Capodistrias mulţumindu-i indeosebi tânărului secretar Sturdza pentru promptitudinea şi cuvintele înţelepte aşternute în respectiva scrisoare.

Având cunoaştere despre valoarea indiscutabilă a tânărului A. Sturdza, autocratul Rusiei i-a acordat a doua şansă majoră de afirmare atât în ambientul diplomaţiei marilor puteri, cât şi în istoria modernă a Europei. Aşadar, Alexandru I i-a încredinţat tânărului diplomat român textul proclamaţiei ce trebuia să devină în scurt timp actul constitutiv al Sfintei Alianţe. Acesta avea datoria să-l corecteze şi, eventual, să-l îmbunătăţească pentru a-l prezenta ţarului. Pentru a întări argumentatia, menţionez câteva rânduri pe care le-am descoperit în lecturile Memoriilor personale ale lui Alexandru Sturdza:

"... am fost cel dintâi care am citit, am copiat şi am corectat actul Sfintei Alianţe, scris în întregime cu creionul de însăşi mâna împăratului ...".

În 1833, în lucrarea sa cu caracter mai mult memorialistic intitulată "Otryvok istorii XIX-go veka", Sturdza menţionează clar ce modificări a operat în actul de constituire a Sfintei Alianţe. El a împărţit actul, care iniţial era în trei secţiuni, în patru părţi. Apoi, tot cu acordul ţarului, l-a transformat dintr-un manifest dogmatic, strict religios, într-un discurs ideologico-politic. Actul final al Sfintei Alianţe urmărea dominarea Europei Occidentale. Strategia lui Sturdza a fost ca impunerea stăpânirii politice să îmbrace veştimentele ortodoxismului, precum altădată procedase Occidentul utilizând ca pretext catolicismul. Doctrina ideologico-politico-ortodoxă corespundea, pe de o parte, structurii mentale a ţarului, iar pe de alta, formaţiei lui Alexandru Sturdza. Potrivit însemnărilor lui Alexandru Sturdza, preambulul actului Sfintei Alianţe a fost compus integral de către acesta.

Aşadar, tânărul diplomat român, prin micul său aport diplomatic, a generat mutaţii gigantice în geopolitica şi istoria modernă a Europei. Alexandru Sturdza, un nume demn de ţinut minte!


Un articol preluat de pegeopolitics.ro

După 12 ani de existenţă, viitorul GLUDE atârnă de un fir de aţă

Astăzi este o zi importantă pentru Marea Lojă a Franţei (?!): GLUDE împlineşte 12 ani de la fondare. Se întâmpla pe 18 iunie 2000, la Paris, în prezenţa Marii Loji a Franţei şi a Marii Loji a Iugoslaviei (jurisdicţie masonică ce a încetat a mai exista după desfiinţarea Iugoslaviei), din dorinţa GLdF de a reuni un anumit segment al Marilor Loji din Europa.

Şi totuşi, după numai 12 ani de existenţă, viitorul GLUDE este sumbru. Marea Lojă a Franţei este obligată să aleagă între statutul său de azi şi viitorul proiectat de apartenenţa sa la Masoneria Regulară. Reamintim că GLdF a fost recunoscută ca fiind o Mare Lojă regulară, iar apoi a pierdut recunoaşterea în favoarea GLNF. Dacă se va alegea calea regularităţii, atunci toate tratatele GLdF trebuie sa fie suprimate şi, prin urmare, GLUDE va rămâne fără piatra sa de temelie şi simbolul principal, adică Marea Lojă a Franţei.

Program | Gala Premiilor MLNR 2012

Joi, 21 Iunie 2012, ora 18:30, Ateneul Român



„Preludiu la unison” de George Enescu (Orchestra Filarmonicii „George Enescu”)

Deschidere Gală

Discurs Acad. Prof. Univ. Dr. Ionel Haiduc – Preşedintele Academiei Române

Decernare Premiul Grigore Moisil
Decernare Premiul Henri Coandă

„Carmen” de Georges Bizet (Orchestra şi Corul Filarmonicii „George Enescu”)

Decernare Premiul Carol Davila
Decernare Premiul Eugeniu Carada

„Organ Symphony” de Camille Saint-Saëns

- Pauză -

„Bolero” de Maurice Ravel (Orchestra Filarmonicii „George Enescu”)

Decernare Premiul Nicolae Titulescu
Decernare Premiul Spiru Haret

„Santa Lucia”, „O sole mio”, „Granada”, „Nessun Dorma” – Robert Nagy, Hector Lopez, Liviu Iftime

Decernare Premiul Constantin Brâncuşi

„Aida” de Giuseppe Verdi (Orchestra şi Corul Filarmonicii „George Enescu”)

Discurs Dr. Radu Bălănescu, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale din România

„Carmina Burana” de Carl Orff (Orchestra şi Corul Filarmonicii „George Enescu”)

Cocktail în foyer-ul Ateneului Român, ambianţă – Mozart pian

Patronul Francmasoneriei, Sfântul Ioan Botezătorul, găsit în Bulgaria?!

O informaţie bizară a fost lansată de AFP astăzi, 14 iunie 2012, cu puţin timp înainte de celebrarea de către Masonii din întreaga lume a Patrolului lor, Sfântul Ioan de Vară. AFP anunţă descoperirea unor oseminte datate cu carbon (C-14) ca fiind din secolul I.

Toată media internaţională se întreabă dacă este cu putinţă ca osemintele să aparţină celui mai important personaj biblic. Dacă se va dovedi adevărat, atunci mânăstirea de secol V din Bulgaria Sveti Ivan (Sfântul Ioan) va reprezenta unul din cele mai importante puncte pentru profani şi iniţiaţi. Şi totuşi, este probabil ca aceasta să fie o propagandă a guvernului bulgar ce urmează a fi exploatată în scopuri financiare.