joi, 6 ianuarie 2011

Viorel Dănacu: victima orgoliilor personale sau parte a răfuielilor interne din Marea Lojă Naţională a României

joi, 6 ianuarie 2011
Contestat încă de la plecarea din Marea Lojă Naţională din România (Mare Trezorier Adjunct al MLNR), Viorel Dănacu a devenit un personaj foarte cunoscut în peisajul masonic românesc. De-a lungul a opt ani de zile, Dănacu (Mare Maestru al Marii Loji Naţionale a României - MLNaR) şi-a atras o serie importantă de critici din partea adversarilor săi, dar a reuşit să ţină în frâu Marea Lojă al cărei membru fondator este.

Chiar dacă nu toţi Fraţii au fost de acord cu el în ceea ce priveşte anumite chestiuni, Dănacu şi-a continuat politica de "denunţare a corupţiei" şi a trasat o linie fermă oricând a considerat că lucrurile scapă de sub control. În timpul celor două mandate ale sale a perdiut o serie importantă de Fraţi (Nicu Filip - ex Mare Maestru MLNR, Corneliu Vişoianu - actualmente Mare Maestru Adjunct MLNR şi Dorian Orz - ex Mare Maestru al Marii Loji Regulare a României).

În străinătate a produs convulsii care au provocat un dezacord total în Comunitatea Masonică din România, iar ultima sa gafă (atunci când a declarat că Masoneria retrage sprijinul instituţiilor fundamentale ale statului) l-a transformat în persona non grata pentru aproape întreaga Comunitate Masonică din ţară, fiind aspru sancţionat de ceilalţi lideri ai Masoneriei.

Timpul a trecut şi lupta pentru putere a crescut constant, intrând în conflict direct cu Mare Cancelar pentru Afaceri Externe (Ruslan Oprescu) şi cu o serie de Fraţi din ţară. Mulţi se aşteptau ca succesorul său să fie chiar Oprescu, dar supriza a fost de proporţii: Dănacu-l susţine în alegeri pe Tudorel Niţulescu (la acea vreme, Pro Mare Maestru de Ilfov). Era inevitabil să nu existe fricţiuni şi sciziuni.

În primăvara lui 2010, Niţulescu devine Mare Maestru al MLNaR, iar Viorel Dănacu ajunge Mare Secretar, fiind numit de Niţulescu Mare Maestru Ad Vitam al MLNaR. Deja tensiunea era în creştere, iar Viorel Dănacu realizase că făcuse, poate, una dintre cele mai mari greşeli ale sale ca Mason. De cealaltă parte, Niţulescu şi Fraţii ce-l susţineau vizau eliminarea lui Dănacu de la frâiele puterii şi din orice fel de funcţie de reprezentativitate.

Ruslan Oprescu, expulzat fiind, a încercat pe mai multe căi să revină în forţă, însă contextul nu-i era favorabil. În acelaşi timp, unul după altul (oameni loiali şi care datorează multe lui Viorel Dănacu, în viaţa personală sau Masonică: fostul Maestru de Ceremonii al Lojii Athenaeum, secretarul MLNaR etc.) Fraţii încep să-l trădeze pe Dănacu fără a avea cea mai mică remuşcare. Presiunea asupra fostului Mare Maestru MLNaR creştea simţitor şi se simţea singur, cu toate că putea găsi un sprijin la Fraţii din teritoriu, iar Daniel Roman, Venerabilul Lojii Europa-i acorda un relativ sprijin... să spunem moral.

Surpriza vine pe 26 noiembrie 2010, atunci când Niţulescu, în calitate de Mare Maestru al MLNaR, semnează Decretul (Decret 2252/T.N.) de eliberare din funcţia de Mare Secretar a lui Viorel Dănacu (articolul 1). Acuzaţiile aduse? Instigare în plină şedinţă de Mare Consiliu la destabilizarea Marii Loji Naţionale a României; propunerea de înlocuire a Marelui Maestru într-o manieră neconstituţională; gravă acuzaţie de spionaj făcut de Marele Maestru în favoarea Franţei, numindu-l astfel trădător de ţară (articolul 2). Viorel Dănacu este decăzut din toate drepturile pe care le-a avut în calitate de membru al MLNaR (articolul 3). În aceeaşi zi, Niţulescu emite o comunicare către membrii MLNaR, prin care informează radierea lui Dănacu pentru subminarea puterii Marelui Maestru şi pentru acuzaţia de spionaj.

Şi astfel explodează bomba... Loja Europa (condusă de Daniel Roman) reacţionează şi trimite o scrisoare (sub formă de comunicat) Marelui Maestru şi Fraţilor din MLNaR. În primul rând, Roman cere să fie informat cine este noul Mare Secretar. Roman trage semnalul de alarmă şi spune foarte clar că în Ţinuta de Mare Consiliu a fost vorba doar de eliberarea din funcţie şi nu şi de trecerea în adormire a lui Viorel Dănacu. Roman ţine piept deciziei Marelui Maestru şi consideră ca acesta a acţionat greşit şi în grabă şi exprimă, în numele Fraţilor săi, "îngrijorarea cu privire la această modalitate de acţiune care tinde să devină un obicei în conducerea MLNaR".

"În ceea ce priveşte motivele ce au stat la baza luării acestei decizii", Loja Europa consideră că "acestea sunt cel puţin forţate sau exagerate în condiţiile în care ele ţin exclusiv de discursul pe care un Frate l-a avut în cadrul unei Ţinute de Mare Consiliu, discurs care a reprezentat punctul de vedere exclusiv al Frăţiei Sale şi care nu s-a materializat, până în prezent, prin nicio acţiune de destabilizare a Marii Loji sau de punere în pericol a Ordinului nostru şi care, mai mult decât atât, nu a găsit susţinere în niciuna din luările de poziţie ale Fraţilor prezenţi".
De asemenea (foarte important în jurisprudenţa masonică), Loja Europa constată faptul că "acest Decret are deficienţa faptului că este semnat numai de către Marele Maestru, lipsind semnăturile Marelui Secretar şi Marelui Orator".

În final, Roman (în calitate de Venerabil) exprimă acordul Fraţilor cu privire la eliberarea lui Dănacu din funcţia de Mare Secretar şi dezacordul cu privire la trecerea acestuia în adormire forţată. Această poziţie adoptată de Daniel Roman poate părea una justă şi perfectă, însă duplicitatea poate părea că zboară desupra intenţiilor fraterne (sau de altă natură?) în ceea ce priveşte sprijinul dublu acordat lui Niţulescu şi Dănacu.

Trecând cazul în alt registru, trebuie amintit faptul că pe 5 decembrie 2010, Venerabilul Lojii Apollonios din Tyana, Fratele Alexandru Simionescu (Or.'. Slănic Prahova) un apropiat al fostului (sau actualului) grup Roman-Oprescu (pe care Dănacu se sprijinea la un moment dat) a emis o scrisoare deschisă. Venerabilul Frate Simionescu anunţă retragerea din funcţia de Consilier al Marelui Consiliu MLNaR, evocând o serie de iregularităţi în deciziile şi acţiunile conducerii Marii Loji precum: modul de desfăşurare a alegerilor, numirea în Marele Consiliu a unor Fraţi fără vechime, excluderea lui Ruslan Oprescu, trecerea în adormire a lui Viorel Dănacu.

Viorel Dănacu decide să acţioneze şi el şi să-şi exprime dezacordul cu privire la "fapta abdominabilă şi antimasonică a domnului Tudorel Niţulescu", pe care o consideră nulă, fiind "un abuz de putere personală împotriva oricărei reguli masonice". Ceea ce devine extrem de interesant este faptul că Dănacu aduce în discuţie Marea Lojă a Franţei (a cărei recunoaştere a reuşit să o piardă în ultimul mandat de Mare Maestru), menţionând că acolo toţi Marii Maeştri au fost trecuţi la Orient şi nu expulzaţi. Da, poate că sunt trecuţi la Orient, dar acest lucru nu însemană că nu există şi oi negre printre Marii Maeştri ai Marii Loji a Franţei, iar acum nu este cazul să menţionăm pe nimeni, mai ales că Viorel Dănacu îl menţionează ceva mai târziu în protestul său.

Dănacu spune să nu este ceva strict personal, ci trebuie ca Fraţii să analizeze situaţia la nivel de Obedienţă, mai ales că Niţulescu nu a realizat, pentru început, mai nimic din ceea ce a promis. Dănacu mai semnalează (ceva ce poate constata oricine) şi faptul că au fost şterse articole întregi de pe site-ul MLNaR (ceea ce ar putea fi, de exemplu, o nouă politică de imagine?!), desfiinţarea Muzeului Masonic al MLNaR (care era de fapt doar o colecţie masonică), presupusa relaţie cu Marele Maestru din Trecut al MLNR, Fratele Eugen-Ovidiu Chirovici etc.

Viorel Dănacu susţine că nu a instigat pe nimeni, că nu a făcut presiuni, ci a spus ceea ce el credea că fraţii trebuiau să ştie... dar în aceeaşi ordine de idei ar fi putut şi Tudorel Niţulescu să spună ceea ce Fraţii ar trebui să ştie despre ceea ce făcea Dănacu atunci când era Mare Maestru, mai ales în ultimul mandat... În fine, aici este vorba despre o chestiune de relativitate, de subiectivism etc. Este adevărat că borcanul cu miere şi-a schimbat stăpânul, dar aceasta nu înseamnă că ursul trebuie să-şi critice urmaşul, mai ales că nici el nu a acţionat precum pelicanul cu puii săi!

Imediat, Viorel Dănacu dezminte şi faptul că-l acuză pe Niţulescu de trădare în favoarea Marii Loji a Franţei. Este logic! Dănacu are dreptate, cel puţin dacă ţinem cont că nici Fratele Tudorel şi nici Fratele Viorel nu se împacă foarte bine cu limba Fratelui Voltaire. Dar, iarăşi, aici este vorba despre subiectivism sau, aşa cum a spus Dănacu, "o oboseală sau o rea voinţă, diversiune a lui Niţulescu".

Pentru a lămuri şi mai mult lucrurile, Fratele Dănacu spune foarte clar în scrisoarea sa de protest că "(...) eu a spus că Tudorel ne-a minţit spunând că Alain Graesel - Preşedintele GLUDE - l-a numit lider informal pe Balcani (...)". De asemenea, Dănacu aduce o acuzaţie Fratelui Niţulescu, conform căreia: "Niţulescu vrea să fie buricul pământului".

Dănacu face apel la Fraţii (pe care uneori îi uita) să se unească pentru a pune capăt dizolvării MLNaR. A spus dizolvare... Dar se pune, oare, problema dizolvării, a fuziunii prin absorbţie cu altă Mare Lojă? Şi dacă da, atunci care ar fi aceasta? Iarăşi subiectivism... gândul ne duce doar la una singură...

Dănacu-l acuză pe Marele Maestru în scaun de faptul că face abuz de unele articole din constituţie şi se prevalează de acestea pentru a nu răspunde întrebărilor puse de acesta. De asemenea, cere demisia lui Niţulescu şi pe motiv să nu are niciun plan strategic... Însă nu trebuia să se gândescă la toate acestea atunci când îl susţinea în primăvară în loc de a-l susţine pe Oprescu?! De ce această schimbare radicală?!

Marele Maestru din Trecut încheie scrisoare de protest într-o notă de fraternitate, exprimându-şi dorinţa de a se revedea curând cu Fraţii săi... cu toate acestea finalul este unul relativ ameninţător, menţionând că momentan nu va vorbi public (adică în faţa presei) şi nici nu va face comunicări în străinătate.

Aşadar ne întoarcem în mlaştina râului Dâmboviţa, acolo de unde pleacă o bună parte a monştrilor Loch Ness-ului românesc care încearcă să spintece spiritul de unitate şi Fraternitate a Ordinului Masonic Român. Este trist şi oribil să se mai asiste iar la murdărirea numelui ţării noastre în străinătate. Spălarea rufelor în public pentru Masoni ar trebui să fie o ruşine demnă de intrare în adormire pe viaţa.

Dar pentru a echilibra puţin situaţia, şi pentru a realiza că "dracul nu-i atât de negru", trebuie să ne amintim de cazurile unor Fraţi care au primit aceeaşi soartă din partea lui Viorel Dănacu. În 2007 Fraţii din Braşov erau "arşi între coloane" într-un mod barbar pentru un Mason. În 2008 Secretarul Lojii Athenaeum (unde Marele Maestru era Venerabil) era invitat să stea o perioadă în adormire şi "să-şi caute o Obedienţă în altă ţară, dacă niciuna de aici nu este pe placul său". Frumos gest din partea celui care astăzi aduce acuzaţii şefului său, nu? Dar a mai fost un caz celebru: o grupare întreagă de Fraţi, în frunte cu cel care le era Venerabil (înainte fiind Prim Supraveghetor al Lojii Athenaeum), care au fost expulzaţi într-un mod... cel puţin contestabil. Aşadar nu-l putem acuza pe Fratele Niţulescu de tot răul din MLNaR, mai ales că ai impresia că se întoarce roata şi, puţin câte puţin, acea lege a compensaţiei pare că prinde contur în cadrul Marii Loji.

Cum se va finaliza această situaţie? Nu cred că ar trebui să facă nimeni previziuni, mai ales că încă nimeni nu a realizat o analiză amplă şi profundă a ceea ce a avut loc în 8 ani de MLNaR din punct de vedere, principial, masonic (intern şi extern), financiar şi economic, adică un fel de audit "profano-masonic".

Poate ar fi cazul ca Fraţii din Asociaţia Marea Lojă Naţională a României să se întrebe dacă toţi sunt membri cu adevărat, adică dacă absolut toţi apar în registrele de la judecătorie ca fiind membri cotizanţi ai acestei asociaţii. Poate ar trebui ca fiecare dintre ei să realizeze o introspecţie masonică şi profană şi să răspundă la o întrebare: se face Masonerie sau este doar ceea ce suntem lăsaţi să vedem că realizăm? Poate că ambii Marii Maeştri au dreptate, poate că nu are nimeni, poate că este o răfuială profană, poate că borcanul cu miere este gol, poate că şi-a schimbat stăpânul... cine ştie.

Dar ceea ce ştim noi, adică orice iniţiat din această ţară numită România, este că cel ce mânjeşte numele ţării şi aduce în batjocură Ordinul Masonic nu este demn nu de rescpectul şi recunoaşterea Fraţilor săi, ci nici măcar de calitatea de cetăţean al României. Dacă nu este pace şi raţiune, atunci Masoneria devine... ştim foarte bine ce.


 
◄Design by Pocket Distributed by Deluxe Templates