Puţini sunt cei care ştiu şi mai puţini sunt cei care au puterea să recunoască faptul că istoria are propriul său adevăr. Acest lucru este valabil şi pentru istoria Francmasoneriei din România. În acest sens trebuie apreciat şi articolul domnului Stelian Tănase, publicat în ziua de 21 septembrie 2011 pe blogul personal.
Scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor și analist politic român, Stelian Tănase este absolvent al Facultăţii de Filosofie din București şi un membru activ al societăţii civile din România. Articolul asupra relaţiei lui Sadoveanu cu Masoneria poate surprinde pe foarte mulţi profani, dar şi pe foarte mulţi Francmasoni.
Scriitor, eseist, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor și analist politic român, Stelian Tănase este absolvent al Facultăţii de Filosofie din București şi un membru activ al societăţii civile din România. Articolul asupra relaţiei lui Sadoveanu cu Masoneria poate surprinde pe foarte mulţi profani, dar şi pe foarte mulţi Francmasoni.
"Sadoveanu Mason", acesta este titlul unui scurt material ce ilustrează adevărata relaţie a lui Sadoveanu cu Masoneria română din perioada interbelică şi, ulterior, comunistă. Primul lucru care ne atrage atenţia este faptul că regăsim un adevăr istoric încă din prima frază. Este vorba despre flirtul lui Sadoveanu cu "Valurile Oceanului Roşu" ce urmau a se sparge de ţărmul hotarelor româneşti. Da, este adevărat, Sadoveanu a fost decorat de puterea ce conducea URSS.
La fel de adevărat este şi faptul că acelaşi Sadoveanu a fost omul care a încercat să-l răstoarne din funcţia de Mare Maestru pe Principele George Valentin Bibescu, Mare Maestru al Marii Loji, omul care a adus României recunoaşterea din partea Marii Loji Unite a Angliei, în anul 1930. Este greu de crezut că omul pe care literatura română-l respectă atât de mult, dar despre care uităm că a preferat protecţia regimului comunist, a fost în stare să declanşeze prima mare sciziune masonică din istoria lungă a Ordinului Masonic în România. Astfel, ţara noastră a avut după 1930 două Mari Loji, una rămânând pe filiaţiunea Marii Loji Unite a Angliei şi, implicit, a lui Bibescu şi o alta pe filiaţiunea lui Mihail Sadoveanu.
Făcând o paranteză la acest comentariu, trebuie să ne reamintim faptul că acelaşi Stelian Tănase ilustra în una din numeroasele sale emisiuni televizate faptul că Bibescu nu a avut o moarte naturală. Dar să nu ne lăsăm imaginaţia să zboare. Nu vrem să spunem că Francmasoneria ori Sadoveanu l-au "ajutat" pe Marele Maestru Bibescu să plece la Orientul Etern. A fost vorba de cu totul alte persoane şi personaje.
Revenind la comentariul nostru şi la aprecierile articolului publicat de domnul Stelian Tănase, dorim a cita un scurt paragraf care ilustrează o altă parte a unui adevăr istoric, fie el şi incomplet în această fază: "În noul creat Front al Renașterii Naționale, partid unic, patronat de rege, la vîrf se regăsește și Mihail Sadoveanu, decis să nu rămînă în afara jocurilor. Mai fusese președintele Senatului și Camerei, director la Adevarul și Dimineața dizolvate de guvernul Goga/Cuza. Era așadar obișnuit să supraviețuiască în orice conjunctură".
Înainte de a trage orice concluzie, concluzie care nu ne aparţine, trebuie relatat un fapt istoric. Filiaţiunea lui Bibescu nu a dispărut în perioada regimului comunist. Este adevărat că numărul membrilor a luat proporţii mai mici, însă a trăit în exil în Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii, Argentina, Portugalia, Grecia, în ceea ce avea mai târziu să se numească Statul Israel etc. Mare parte a lor au rămas în exil la Paris, acolo unde Marea Lojă şi Supremul Consiliu au trăit şi au continuat să lucreze pentru Ordinul Francmasonic Român.
La fel de adevărat este şi faptul că acelaşi Sadoveanu a fost omul care a încercat să-l răstoarne din funcţia de Mare Maestru pe Principele George Valentin Bibescu, Mare Maestru al Marii Loji, omul care a adus României recunoaşterea din partea Marii Loji Unite a Angliei, în anul 1930. Este greu de crezut că omul pe care literatura română-l respectă atât de mult, dar despre care uităm că a preferat protecţia regimului comunist, a fost în stare să declanşeze prima mare sciziune masonică din istoria lungă a Ordinului Masonic în România. Astfel, ţara noastră a avut după 1930 două Mari Loji, una rămânând pe filiaţiunea Marii Loji Unite a Angliei şi, implicit, a lui Bibescu şi o alta pe filiaţiunea lui Mihail Sadoveanu.
Făcând o paranteză la acest comentariu, trebuie să ne reamintim faptul că acelaşi Stelian Tănase ilustra în una din numeroasele sale emisiuni televizate faptul că Bibescu nu a avut o moarte naturală. Dar să nu ne lăsăm imaginaţia să zboare. Nu vrem să spunem că Francmasoneria ori Sadoveanu l-au "ajutat" pe Marele Maestru Bibescu să plece la Orientul Etern. A fost vorba de cu totul alte persoane şi personaje.
Revenind la comentariul nostru şi la aprecierile articolului publicat de domnul Stelian Tănase, dorim a cita un scurt paragraf care ilustrează o altă parte a unui adevăr istoric, fie el şi incomplet în această fază: "În noul creat Front al Renașterii Naționale, partid unic, patronat de rege, la vîrf se regăsește și Mihail Sadoveanu, decis să nu rămînă în afara jocurilor. Mai fusese președintele Senatului și Camerei, director la Adevarul și Dimineața dizolvate de guvernul Goga/Cuza. Era așadar obișnuit să supraviețuiască în orice conjunctură".
Înainte de a trage orice concluzie, concluzie care nu ne aparţine, trebuie relatat un fapt istoric. Filiaţiunea lui Bibescu nu a dispărut în perioada regimului comunist. Este adevărat că numărul membrilor a luat proporţii mai mici, însă a trăit în exil în Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii, Argentina, Portugalia, Grecia, în ceea ce avea mai târziu să se numească Statul Israel etc. Mare parte a lor au rămas în exil la Paris, acolo unde Marea Lojă şi Supremul Consiliu au trăit şi au continuat să lucreze pentru Ordinul Francmasonic Român.
Alexandru (Alecu) Paleologuultimul Mare Maestru din exil
Mai mult, ultimul Mare Maestru din exilul masonic a fost renumitul Alexandru (Alecu) Paleologu, Ambasadorul României de la Paris. Ultimul document care relatează acest adevăr istoric a fost semnat chiar de Paleologu, omul care în epistola sa istorică confirma faptul că Marea Lojă Naţională (filiaţiune UGLE şi Prinţul Bibescu) a trăit în exil la Paris şi a revenit în România după căderea regimului comunist de la Bucureşti, ulterior ajungând să poarte acronimul MLNUR (Marea Lojă Naţională Unită din România). Restul este istorie... sau prezent.
Concluzia este una singură şi aparţine chiar domnului Stelian Tănase: "În anii 40 masoneria a fost în adormire. S-a pus problema reînvierii după lovitura regală din august 1944. Sadoveanu a preferat să joace cartea rusească. Nu e mirare că a asistat impasibil la distrugerea lojilor masonice în anii 48-51 de către comuniști, și la arestare și închiderea în pușcării a multora dintre frații săi".
Postări
