Traian şi Lupoaica. Statuie simbol sau barbarie identitară?

Am văzut pentru prima oară statuia acum vreo câteva luni de zile şi am înţeles la acea vreme că amplasarea acesteia pe treptele fostului Palat al Poştei este una temporară. Ulterior a fost acoperită şi a rămas aşa până la inaugurare. Nu mare mi-a fost mirarea să constat nu absurdul, ci lipsa de respect a celor mulţi pentru artă (de multe ori prea puţin înţeleasă).

Dar nu aceasta este mâhnirea mea, ci faptul că după câteva mii de ani, stau şi mă gândesc dacă nu cumva autorităţile au uitat de fondatorii şi cârmuitorii din veacurile trecute ale acestui popor?! În mod cert romanii se vor oripila de statuia celui care le-a adus glorie (un hispan) şi, la fel de cert, românii se vor delecta umoristic pe seama acestui act de barbarie identitară.

Recunosc că mi-ar fi plăcut să văd treptele Muzeului Naţional de Istorie a României înţesate de statuile lui Burebista, Decebal, Duras, Dromichete, Basarab I, Bogdan I, Alexandru Nicolae, Mircea cel Bătrân, Vlad al III-lea Ţepeş, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Vasile Lupu, Matei Basarab, Alexandru cel Bun, Alexandru Ioan Cuza şi umila mea listă poate continua... Dar, aşa cum se întâmplă nu adesea, ci mereu, nu-mi rămâne decât să constat că românii nu aduc glorie sau omagii cuceritorilor lor, nici măcar lui Traian, cel care, spun unele izvoare, este părinte fondator al poporului român...

în timp ce-l mazilim pe Decebal la Cazane

romanul hispan bântuie Calea Victoriei

Când am scris acest material mi-am amintit că am văzut în urmă cu vreo 5-10 ani, nu-mi amintesc exact, un parc din sud-estul ţării înţesat simbolistic de "începutul şi sfârşitul" monarhiei. Este vorba de parcul central din Călăraşi, aflat pe malurile Borcei. Acolo am văzut aşternute privirile lui Burebista, Decebal, Dromichete şi Mihai Viteazul asupra braţului Dunării şi asupra graniţei bulgare. Stau acum şi mă întreb dacă vreun locuitor al acelui oraş a râs atât de mult de acele busturi precum o fac bucureştenii?! În mod cert NU!

Şi de unde acest simţ al "renaşterii identităţii noastre romane"? Sincer nu ştiu, la fel cum nu ştiu nici de ce a fost ales Traian în locul lui Decebal, al lui Burebista sau Dromichete! Mă mai gândesc şi la altceva: oare să fie vorba de un act de barbarie identitară?

Poate că aceste două cuvinte "barbar" şi "identitate" nu sunt cele mai adecvate, însă ele nu fac referire la statuie în sine, nici la Traian, ci la simbolistica lupului în cultura şi tradiţia noastră. Nu pot să fiu în asentimentul celor care găsesc acest monument ca unul relevant pentru muzeul nostru. Tot ce pot să fac este să înţeleg simbolistica.

Poţi avea impresia că Traian este umilit fiind prezentat nud, un lucru atipic pentru un împărat roman; poţi avea impresia că este o bătaie de joc sau o ironie la adresa formării poporului român (mă refer aici la cele două simboluri cu cap de lup, cu toate că în foarte multe imagini ai impresia că stindardul dacic aduce mai mult a balaur) sau poţi avea impresia că este un amestec menit a-i distra pe confraţii noştri europeni din Peninsula Italică... Totul este posibil...

Ca o ultimă remarcă, vreau să mai adaug ceva ce poate părea irelevant, dar care este important de subliniat... În două din cele trei intrări importante din centrul vechi al Bucureştiului zac acum două statui ce nu au legătură nu cu România şi românii, ci nici măcar cu istoria oraşului... Într-o parte este "Lupoaica cu puii" (cândva situată în Piaţa Romană, care acum pare a fi devenit Piaţa Română) şi în cealaltă parte "Traian şi Lupoaica" (o lupoaică cu o severă malformaţie congenitală sau... culturală, cine ştie?!).