1 Martie este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir, cunoscută în tradiţia populară ca şi Dochia sau Baba Dochia. Sărbătoarea simbol a renaşterii naturii este una care precede creştinismul în sine, pierzându-se în negura timpului. Romanii sărbătoreau la 1 martie Matronalia, o festivitate în cadrul căreia erau aduse omagii şi ofrande zelui Marte.
Stămoşii noştri sărbătoreau în această zi pe zeul Marsyas Silen, cel care era considerat inventatorul fluierului (poate cel mai important instrument muzical al poporului român). Marsyas Silen era zeul pământului matern, pământului mamă şi al naturii. Prin intermediul acestei sărbători, strămoşii noştri celebrau natura, florile, fecunditatea şi, în general, începutul primăverii.
Stămoşii noştri sărbătoreau în această zi pe zeul Marsyas Silen, cel care era considerat inventatorul fluierului (poate cel mai important instrument muzical al poporului român). Marsyas Silen era zeul pământului matern, pământului mamă şi al naturii. Prin intermediul acestei sărbători, strămoşii noştri celebrau natura, florile, fecunditatea şi, în general, începutul primăverii.
Au existat foarte multe forme de a reprezenta simbolistica mărţişorului, iar majoritatea au avut la bază două culori simbolice: albul, ca simbol al purităţii şi sincerităţii, şi roşul, ca simbol al dragostei, al sacrificiului, al vieţii/renaşterii. De la monede de aur la pietricele de râu vopsite în alb, de la mici obiecte decorative precum broşe la o largă gamă de cadouri astăzi, simbolul mărţişorului a gravitate în jurul unui şnur împletit, format din roşu şi alb.
Simbolistica şnurului împletit se regăseşte în tradiţia poporului dac, cu menţiunea că la acea dată culorile erau alb şi negru (albul şi negru nu sunt culor, ci o combinaţie de culori): Negrul reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, simbolizând întunericul iernii, iar albul reprezenta lumina primăverii. Graţie sacrificiului feminin, aşa cum spune legenda, reprezentat de sacrificiul nurorii, negrul a devenit alb, culoarea roşie luând locul negrului şi reprezentând sângele.
Legenda de influenţă bizantină spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, îndrăgostită de împăratul roman Traian (de origine hispană). Urmărită fiind de armatele lui Traian, Dochia se ascunde în Muntele sacru Ceahlău, împreună cu turma sa de oi. Legenda de influenţă bizantină spune că Dochia a fost ajutată de Maica Domnului, transformând-o, împreună cu turma sa de oi, într-un complex de stânci.
Simbolistica şnurului împletit se regăseşte în tradiţia poporului dac, cu menţiunea că la acea dată culorile erau alb şi negru (albul şi negru nu sunt culor, ci o combinaţie de culori): Negrul reprezenta lâna neagră dată de Baba Dochia nurorii sale, simbolizând întunericul iernii, iar albul reprezenta lumina primăverii. Graţie sacrificiului feminin, aşa cum spune legenda, reprezentat de sacrificiul nurorii, negrul a devenit alb, culoarea roşie luând locul negrului şi reprezentând sângele.
Legenda de influenţă bizantină spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal, îndrăgostită de împăratul roman Traian (de origine hispană). Urmărită fiind de armatele lui Traian, Dochia se ascunde în Muntele sacru Ceahlău, împreună cu turma sa de oi. Legenda de influenţă bizantină spune că Dochia a fost ajutată de Maica Domnului, transformând-o, împreună cu turma sa de oi, într-un complex de stânci.
Postări
