Cel mai puţin probabil trădător dintr-o organizaţie, dintr-un stat sau o structură este acela care crede, acela care nu poate fi cumpărat cu bani sau ale cărui interese nu transced principiile în care acesta crede. Este cel care face parte din sistemul de bază al principiilor care fundamentează sistemul. În cealaltă parte se află individul care este trădătorul ideal, cel iubit de toată lumea şi cumpărat de toată lumea, însă aruncat la gunoi de toţi, aceasta după ce a fost folosit.
Mie nu-mi plac trădătorii, în general, însă în mod particular nu-mi plac trădătorii altora! Aceştia din urmă reprezintă o scursură socială şi, implicit, informativă, care în timp capătă un caracter dezinformativ şi, implicit, negativ.
Fenomenul anti-Masonic poate fi considerat aproape la fel de vechi ca şi Masoneria Speculativă în sine. Nu este un lucru necunoscut faptul că "atentatele" anti-Masonice au făcut deliciul presei, al radioului şi al televiziunii. În zilele noastre, asemenea Ordinului, aceşti indivizi, grupări şi structuri acţionează şi în planul cibernetic. Pe mulţi dintre ei i-am putut repera prin "calitatea" informărilor lor cu privire la pericolul ce-l reprezintă Masoneria, unii dintre ei susţinând şi conferinţe de presă în acest sens, ori seminarii etc.
În ultimele decenii, "Anti-Masoneria", aşa cum a ajuns să se numească curentul, a devenit adesea un mijloc al Masonilor repudiaţi, renegaţi ori arşi de a se manifesta împotriva Masoneriei sau, mai bine spus, de a face publice frustrătile lor "intelectuale".
Ne amintim cu tristeţe atentatul "anti-masonic" cu bombă din Istanbul care a avut loc în anul 2004. Mult mai recent putem vorbi de distrugerea (vandalizarea şi jefuirea) diferitelor Temple Masonice din Statele Unite ale America (un exemplu notoriu fiind Marele Templu din Washington) ori Mexic (recentul caz politic din Oaxaca, locul de naştere al Benemeritului Americilor, Juarez).
În ceea ce priveşte Jurisdicţia noastră, atentatele "anti-masonice" s-au putut repera încă de la jumătatea veacului al XIX-lea şi până în prezent. Cele mai notorii atentate au fost cele din perioada interbelică, însă neglijenţa de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începuturile acestui secol ne aruncă (cred unii) în braţele din ce în ce mai largi ale curentului "Anti-Masonic".
Masoneria, per ansamblu, trebuie să-şi redefinească imaginea publică în acest secol şi să continue acceptarea membrilor tineri în Lojile sale. Pe de altă parte, nu trebuie să neglijăm acest curent care începe să devină mai vocal pe măsură ce membrii Ordinului încearcă să realizeze scopul căruia ne dedicăm activitatea.
În fiecare an apar mai multe cărţi care denigrează Masoneria decât care promovează idealurile noastre. În fiecare an apar noi medii de distribuire a informaţiilor ce dăunează imaginii Masonilor şi a organizaţiilor lor. Toate acest lucruri trebuie să fie combătute cu inteligenţă şi extrem de multă răbdare. Nu-i putem considera rivali, ci doar oi rătăcite, iar noi trebuie să-i înţelegem înainte de a acţiona. Diferenţa dintre ei şi Noi trebuie să continue să fie aceeaşi: ei să vorbească şi noi să acţionăm.
Adevărul trebuie constatat, iar faptul că fenomenul anti-Masonic începe să se amplifice este o realitate ce nu poate fi negată de nimeni. Chiar şi aşa, continui să cred că fiecare acţiune a noastră ne îndreaptă spre ceea ce trebuie să ne îndrepte. De la an la an am avansat întru realizarea scopului nostru, ne-am apropiat şi mai mult de ceea ce trebuie să facem pentru a desena un viitor altfel sau, mai bine spus, aşa cum trebuie să fie.
Postări
