Iubiţi Fraţi,
Astăzi, la ora 13:02, lumea întreagă va sărbători Echinocţiul Vernal sau cunoscut mai bine ca Echinocţiul de Primăvară. Astăzi ne vom afla suspendaţi în spaţiul şi timpul spiritual al fiecăruia şi, totodată, unicul spaţiu şi timp pe care-l putem percepe asemenea unui singur organism viu. Pentru mai puţin de o clipă însăşi Templul nostru Natural, Terra, se va afla în suspensie...
Este în acest moment atunci când Templul Natural nu se află nici aproape şi nici departe de soare, inima pulsândă a sistemului nostru solar. Ne aflăm totodată la echilibrul dintre cele două solstiţii, de vară şi de iarnă. Ne aflăm la distanţe egale între cele două vârfuri ale Compasului, un punct din care putem oricând trasa linii drepte pentru a putea realiza unghiuri de perfecţie. Noi devenim în acest moment "pivotul" lumii noastre. de noi depinde "gradul" către care ne vom îndrepta...
În acest punct, deasupra noastră, stă în echilibru pendulul. Un pendul al cărui pol energetic este mereu în opoziţie cu cel al punctului, ceea ce duce la o atracţie reciprocă. Un pendul care oricând ne va urma atunci când luăm calea unui grad sau a altuia.
Acest "zero absolut" este unul din puţinele momente ale unui an în care ne putem simţi mai aproape de Creatorul nostru, de Marele Arhitect al Universului. În acea clipă realitatea şi fantezia se pot contopi, binele şi răul devin una, minunile pot deveni realitatea şi realitatea minune. Armonia perfectă se desăvârşeşte constant în acea clipă, chiar dacă percepţia noastră asupra timpului încă nu o poate capta. Este răscrucea unei tranziţii care, în funcţie de decizia noastră, ne poate ridica sau coborî.
Ca iniţiaţi în Tainele şi Misterele Masoneriei, această clipă se poate transpune în punctul din mijlocul cercului. Chiar dacă avem impresia că pendulul ne poate măsura doar verticalitatea, tot el ne poate indica circumferinţa, diametrul, mişcarea noastră naturală în jurul axei noastre, o axă făurită din principii...
Poate că într-un sens mai metafizic, acea clipă poate fi înţeleasă ca o transcedere asemenea clipei în care am devenit Masoni, iniţiaţi... Suntem asemenea apei care trece dintr-o stare în alta, păstrându-şi esenţa, însă schimbându-şi forma. De noi depinde starea în care intrăm pentru a ne înălţa spre culmi asemenea vaporilor sau pentru a cădea, asemenea ploii, pe pământ şi sub acesta.
După cum bine ştim, Iacob, pe când se afla fugind de fratele său Esau şi istovit fiind de drum, şi-a aşezat capul pe o piatră şi a adormit. "A visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării..." (Facerea 28, 12 - 13).
Această Scară a lui Iacob poate reprezenta pentru fiecare la fel de multe lucruri asemenea unui punct pe o hârtie. Însă această Scară nu este altceva decât punctul de echilibru, punctul în care totul se contopeşte într-un singur "tot". O stare din care noi putem accelera sau decelera, un punct de perfect echilibru în care noi devenim stăpâni absoluţi a ceea ce o să fim din acea clipă încolo. Astfel, în acea clipă mentalul nostru defineşte starea în care ne aflăm şi, pentru cei mai capabili dintre noi, în care ne putem manifesta puterea poziţiei noastre.
Echinocţiul a marcat chiar şi în sărbătorile antice, numite adesea păgâne, un punct culminant al vieţii: renaşterea, fertilitatea... Prin urmare... să sărbătorim acest dar primit în fiecare an şi să încercăm a-l conştientiza şi să-l aplicăm în lăuntrul nostru...
Am zis...
Postări
