De câțiva ani de zile Masoneria Franceză se confruntă cu o gravă criză. O parte a Masonilor din Europa Centrală o consideră o criză a regularității care, în viziunea lor, implică imixtiune în afacerile masonice franceze. Pe de altă parte, Masoneria insulară europeană consideră Jurisdicția franceză ca fiind una închisă, iar problema rezolvată, din punctul lor de vedere.
După ani de scandal, Marea Lojă Națională Franceză, cunoscută și sub acronimul de GLNF, a reușit, sub ciocanul unui nou Mare Maestru, în persoana avocatului și Fratelui Servel, să recapete nu doar liniștea, ci și statutul de unică Mare Lojă recunoscută la nivel internațional, în frunte cu Marea Lojă Unită a Angliei, pe întreg teritoriul francez.
Totuși, neliniștea Fraților din GLNF este una îndreptățită: un Suprem Consiliu care rupe concordatul, facțiuni care fondează noi Mari Loji în Hexagon, Corsica, Polinezia etc., la care se adaugă și imixtiunea Marilor Loji din Germania, Austria, Belgia, Luxemburg și Elveția.
Recenta Declarație de la Berlin, în loc să vină cu o încheiere a conflictului și să pună capăt doleanțelor celor cinci Mari Loji europene, a aruncat în aer, din nou, la fel cum a facut-o și Declarația de la Basel, starea de relativă acalmie a Masoneriei franceze. Ca urmare a acestui document, Marele Maestru al Marii Loji Naționale Franceze a fost obligat să răspundă acestei provocări prin trimiterea unei circulare mondiale în care-și exprimă atât punctul de vedere al Marii Loji pe care o conduce, cât și principiile care stau la baza bunei înțelegeri între Masonii din întreaga lune, totul axându-se pe bunul simț și buna înțelegere dintre Frați, precum și pe respectarea principiilor de bază ale Masoneriei Universale.
Ca urmare a acestor lucruri și a faptului că Agenția (în calitate de actor masonic non clasic) a urmărit cu mare atenție derularea evenimentelor din ultimii ani, menținându-și o poziție de neutralitate și susținând neîncetat că Marea Lojă Unită a Angliei va recunoaște din nou GLNF, s-a considerat necesar să se realizeze o scurtă analiză și luare de poziție cu privire la acest lucru.
În acest sens, considerăm următoarele:
1. Conform paragrafului al III-lea al Declarației de la Berlin, grație Declarației de la Basel din 2012 a fost oprită dezintegrarea Marii Loji Naționale Franceze. Este adevărat că acel document a tras un semnal de alarmă asupra riscului scindării GLNF și producerea unei schisme majore în Franța la nivel masonic, însă în aceeași măsură a dat curaj mai multor facțiuni din GLNF să se rupă de corpul central și să formeze noi Mari Loji, lucru ce indică clar accentuarea dezintegrării GLNF.
2. Conceptul clasic de Obediență, fie că poartă titulatura de Mare Lojă (așa cum este la Londra) sau de Mare Orient (așa cum este la Amsterdam) presupune o grupare organizată de Loji care este reprezentată la nivel național și internațional de ceea ce se numește o Mare Lojă condusă de un Mare Maestru ajutat de un Mare Consiliu (sau Board of General Purposes, așa cum este în Anglia, Italia, Australia, Canada și în unele state americane, însă al cărui rol este relativ diferit de ceea ce se înțelege prin Mare Consiliu în majoritatea Jurisdicțiilor Masonice europene) și care lider este confirmat periodic (în principiu pe durata a două mandate, așa cum se obișnuiește în majoritatea Jurisdicțiilor Masonice) de ceea ce se numește Convent, așa cum este în Franța, România etc., Adunare Generală, așa cum se numește în majoritatea Jurisdicțiilor latino-americane, sau Annual Communication, așa cum se numește în spațiul anglo-saxon.
Prin urmare, plecând de la acest concept, nu se poate înțelege cum o structură de tip confederativ (formată din Mari Loji și nu din Loji) să poată să obțină o recunoaștere colectivă din partea unor actori masonici clasici, recte Mari Loji/Mari Oriente.
3. În ultima frază de Declarației de la Berlin se menționează că cele cinci Mari Loji din Europa Centrală vor cere Conventelor lor să recunoască simultan GLNF și CMF (Confederația Masonică Franceză formată din Marea Lojă a Franței - GLdF și două facțiuni ale GLNF autoproclamate Mari Loji), condiționând acest lucru ca până la următorul Convent al GLdF să fie implementate mențiunile făcute în Declarația de la Berlin.
Cele cinci Mari Loji europene, Puteri Masonice Simbolice suverane și independente, pot recunoaște sau nu, în ce formulă doresc o Mare Lojă sau o Confederație de Mari Loji. Nimeni nu poate și nu are dreptul să intervină în decizia suverană a Conventelor lor, însă... dorim să atragem atenția asupra pericolului existenței unui precedent grav în jurisprudența masonică, caz ce poate produce convulsii și schisme în Jurisdicțiile Masonice europene și nu numai!
4. Reacția Marelui Maestru al Marii Loji Naționale Franceze, al cărui statut a fost recunoscut și la București prin poziția acordată în noua conducere a Conferinței Mondiale a Marilor Loji, este una îndreptățită și corectă în termenii Masoneriei clasice.
5. JP Servel anunță Marii Maeștri de ingerența celor cinci Mari Loji Europene în jurisdicția GLNF și afirmă că aceste Mari Loji ignoră Tradiția păstrată de Marea Lojă Unită a Angliei și de celelalte Mari Loji din lume. De asemenea, afirmă că aceste Mari Loji se prefigurează în promotoarele unei "noi ordini continental-europene" și întreabă Marii Maeștri din întreaga lume cum ar reacționa atunci când cineva ar încerca să impună un nou "peisaj masonic" în Jurisdicția lor.
Consternarea Marelui Maestru Servel este considerată una justă și perfectă în condițiile actuale ale Marii Loji Naționale Franceze, o Mare Lojă a cărei ordine a fost restabilită și al cărui parcurs pe scena masonică internațională a reintrat pe făgașul normalității.
6. Marea Cancelarie a GLNF și-a exprimat clar punctul de vedere față de ceea ce se întâmplă în Franța și în Europa în contextul Declarației de la Berlin. GLNF recunoaște public existența unei sumedenii de organizații masonice în Franța, cea mai numeroasă fiind Marele Orient al Franței, cum recunoaște și existența Marii Loji a Franței. Însă trebuie să înțelegem că este greu să recunoască două Mari Loji care au roit din sânul său și care, după ce a fost restabilită ordinea în GLNF acestea nu au dorit să reîntregească vechea structură.
7. Marea Cancelarie a GLNF se arată consternată de faptul că în Declarația de la Berlin teritoriul francez este unul care poate/trebuie să fie împărțit (în sensul în care mai multe Mari Loji să împartă aceeași jurisdicție).
Există cazuri în care mai multe Mari Loji împart o jurisdicție, așa cum este cazul Columbiei, însă acele Mari Loji se recunosc între ele și acceptă să-și împartă jurisdicția. La fel este și cazul unor Jurisdicții din Statele Unite ale Americii.
8. Marea Cancelarie atrage atenția instituțiilor omolog din alte Jurisdicții că acest precedent periculos poate duce la destabilizarea diferitelor jurisdicții din lume, producând haos.
9. Marea Cancelarie afirmă că Principiile de Bază ale Masoneriei Universale nu pot fi negociate.
Având în vedere această scurtă trecere în revistă și analiză, Agenția consideră riscul producerii unui precedent de o asemenea gravitate în jurisprudența masonică ca fiind unul major și având un rol destabilizator în ceea ce privește actuala orânduială și cutumele moștenite de-a lungul timpului, riscând ca toate acestea să cadă în desuetudine și, implicit, să bulverseze afacerile interne ale fiecărei Jurisdicții Masonice. Agenția consideră că Masoneria trebuie să fie caracterizată de unitate și nu diviziune, de singularitate la nivel organizatoric și de pluritate la nivel individual, cea de pe urmă reprezentând esența spiritului masonic, o esență în care diversitatea trebuie să fie parte integrantă și activă a unității.
Postări
