Marea Lojă a Franţei, adevăratul vinovat în scandalul din MLNaR

În ultimii ani de zile masoneria franceză oferă României, în mod special, un exemplu extrem de negativ şi nociv din punct de vedere al relaţiilor de fraternitate. Pe fondul crizei acute din sânul Marii Loji Naţionale Franceze, actualmente nerecunoscută de Marea Lojă Unită a Angliei, Marea Lojă a Franţei, ce se pretinde a fi cea mai veche obedienţă din Franţa a lovit constant în încrederea acordată de Masonii români.

Totul a început din perioada fostului Mare Maestru Alain Graesel, vârful de lance al vinovăţiei masoneriei fraceze în România. Jocul dublu al acestuia şi ambiguitatea de care au dat dovadă liderii GLdF până în prezent a dus la escaladarea unui conflict tipic GLdF. De fapt, această metodă de lucru a francezilor de la GLdF este deja cunoscută în România şi nu numai. Modul în care se spală pe mâini de îndată ce apare conflictul, provocat tot de ei şi de incapacitatea lor de leadership, este probat în ţara noastră în ziua de azi.

De fapt, aceasta este politica duplicitară dusă de obedienţa franceză în majoritatea ţărilor din spaţiul fost comunist. Mai întâi recunosc o Mare Lojă, vezi cazul României, sau fondează una, vezi cazul Bulgariei şi Ungariei (încă nu beneficiază de "tratamentul" României), după care retrag recunoaşterea atunci când interesele lor nu mai conincid cu cele naţionale din acele state. Este un mod colonialist la nivel masonic, asta dacă ne uităm în trecutul Franţei ca stat.

O analiză profundă a acestor aspecte ne arată că actuala conducere nu a făcut nimic pentru a remedia greşelile lui Graesel de frică ca nu cumva să se admită că Marea Lojă greşeşte în politica sa externă. De fapt, GLdF nu are o politică externă, aceasta fiind moartă de mulţi ani de zile. GLdF există doar în Franţa şi atât, nimic mai mult. Este doar o iluzie înghiţită de cele mai multe ori de Fraţi masoni în căutare re recunoaştere, însă după ce a fost înghiţită pastila începe şi indigestia.

Însă revenind la aspectul naţional din România, putem considera actele de o josnică morală provenite din Paris ca fiind o trădare în plan nu doar masonic, ci şi uman. Lipsa responsabilităţii, puterea tot mai scăzută a acestei obedienţe şi caracterul său masonic lipsit de specific internaţional arată o condamnare la moarte din punct de vedere moral.

Cu toate acestea, o întrebare circulă şi în Franţa şi în România: va recunoaşte oare GLdF faptul că a greşit în mod voit şi repetat în acţiunile sale politice şi masonice în România? Răspunsul este unul categoric NU! Prin urmare am putea crede că în ceea ce priveşte Masoneria naţională română nu există nicio vină sau cel puţin nu una atât de marea ca cea franceză.

Fostul Mare Purtător de Cuvânt la omagierea regelui

Astăzi la ora 17:00 a avut loc în strada Episcopiei Nr. 9 o manifestare publică intitulată Sărbătoare Regală: Regele Mihai la 90 de ani. Evenimentul a fost organizat de Jockey Clubul Român şi de Institutul Român de Istorie Recentă. Printre cei invitaţi să se adreseze publicului a fost şi Ştefan Sebastian Szobotka, fostul Mare Puertător de Cuvânt al Marii Loji Naţionale din România (MLNR).

Adevărul despre Francmasoni. Cine sunt Francmasonii şi ce vor ei de la societatea şi de la de la comunitatea globală a secolului al XXI-lea

Adevărul nu poate fi absolut atât timp cât toate fiinţele din lumea cunoscută şi necunoscută nu acceptă un lucru ca fiind absolut valabil. Prin urmare, adevărul despre Francmasoni nu există căci adevărul în sine este relativ, iar această relativitate duce la diverse curente de opinie, păreri personale, insinuări maliţioase etc.


Şi totuşi, cine sunt Francmasonii şi ce vor ei de la societatea secolului al XXI-lea, de la comunitatea globală de la începutul mileniului al III-lea?

Opinia generală a profanilor este că Francmasonii, aşa cum se cunosc astăzi, apar undeva în secolul al XVIII-lea, ceea ce poate fi fals sau incomplet, în funcţie de diferite puncte de reper istoric. Da, o bună parte a scrierilor masonice cunoscute încep să dateze din acea perioada, însă Francmasonii se revendică de la Masonii operativi şi de la constructori în general. Acest lucru se poate pierde în negura istoriei cunoscute şi necunoscute lumii profane. Construcţia în sine ca activitate poate fi una operativă sau... cognitivă, de aici şi Masoneria speculativă, Masoneria bazată pe principii, pe clădirea de societăţi libere, elite iluministe, pace, bunăstare, fericite, toleranţă etc.

Cu toate acestea Francmasonii secolului XXI par a se deosebi de cei din secolele trecute, ceea ce este şi adevărat. Societatea nu mai are nevoi de noi state, societatea este în totalitate aproape liberă, mai fericită etc. Şi totuşi, ce vor ei de la profani, de la lume? Răspunsul poate sta în dorinţa perpetuă a oamenilor de perfecţionare, de acces la o cunoaştere dobândită doar prin evaluarea personală a principiilor şi a practicării acestora. Francmasonii tind tot mai mult spre acest lucru, însă munca lor nu se opreşte doar la ei, aceasta continuă cu familia şi prietenii lor. Este un virus al cunoaşterii şi al iluminării pe care membrii acestei societăţi iniţiatice doresc să-l răspândească în lume, să-l planteze în sufletul omului care vrea să aspire la cunoaşterea de sine.

Este drept că Masonii de azi nu mai sunt o noutate în ochii publicului. este adevărat că societatea masonică actuala trece ea însăşi printr-o criză a valorilor, însă acest lucru relevă un fapt pe care puţini îl cunosc: pentru a trece printr-o criză a valorilor, însemnă a le fi dobândit deja. ar societatea masonică a stăpânit valorile secole de-a rândul.

Adesea puterea Masonilor a stat în unitatea de care au dat dovadă în cele mai groaznice momente din istorie, iar criza mondială de caracter financiar şi politic poate sta ca o primă dovadă a acestui secol şi mileniu că Francmasonii sunt mai uniţi ca niciodată.

Chiar dacă aparent acest lucru nu se dovedeşte a fi valabil (cel puţin în ochii profanilor) nu înseamnă că nu există. Nici măcar ei, Francmasonii nu realiează că în aceste zile pline de ştiri, de evenimente, de declaraţii etc., polii principali ai Masoneriei Universale se aşează la masă, asta pentru a nu avea îndrăzneala să spunem la masa negocierilor. Mulţi dintre Francmasoni continuă lupta lor internă fără să aibe habar că ce este în interiorul lor este doar o bătălie dintr-un război vechi de la apariţia omului pe pământ şi poate chiar mai vechi de atât.


Pot Francmasonii să schimbe lumea? Pot Francmasonii să cucerească societatea?

Visul unei societăţi mai bune, mai prospere, tolerante, universale este un gând de aur al iluminaţilor care consideră desăvârşirea conştiinţei umane ca fiind un ultim scop al trecerii în altă stare, una superioară celei trăite în prezent. Însă Francmasonii au de câştigat înainte de toate lupta cu ei înşişi şi abia apoi să încerce să schimbe conştiinţa umană la nivel universal.

Atât timp cânt interesul material şi nu cel spiritual, atât timp cât "EU-ul" va continua să domine inima, mintea, sufletul unui Francmason acesta nu va reuşi să depăşească starea de profan. Aici nu se mai pune problema că a fost sau nu iniţiat. Un iniţiat nu gândeşte astfel, nu acţionează astfel.

O altă problemă fundamentală este conştientizarea ierarhiei meritocratice care momentan nu se aplică, şi chiar dacă se aplică nu este respectată şi nici înţeleasă la adevărata sa valoare. Un alt lucru fundamental este înţelegerea faptului că circulaţia elitelor este nu obligatorie, ci necesară împrospătării ADN-ului conştiinţei. Prin urmare, Francmasonii secolului nostru nu mai duc un război, duc milioane şi zeci de milioane de lupte mici însă radicalmente fundamental pentru redobândirea statutului societăţii masonice în plan ideal.


Unde greşesc Francmasonii?

Francmasonii au o singură vină pentru eterna lor nereuşită. Masoneria a construit, la propriu sau la figurat, o nenumărată gamă de valori, de edificii, de ţări, de concepte şi invenţii, însă la scurt timp după aceasta au început să apară şi problemele. Să luăm un exemplu extrem de controversat în acest zile, însă de o relevanţă indiscutabilă poate chiar şi pentru istorici: Europa, Imperiul European, Europa Mare, Uniunea Europeană, Europa ca stat, Republica Europa, Statele Unite ale Europei etc.

Visul unei Europe unitare, cu o singură conducere, tolerantă, pacifistă etc este vechi, însă exemplul nostru are să pornească de la omul care a resuscitat Ordinul Templier şi care a redat Marelui Orient al Franţei gloria pe care o pierduse. Ştiu că aceste două idei suscită polemică, sunt subiect de controversă etc. Însă pentru exemplul nostru este fundamental. Sau cel puţin pentru o parte a lui.

Am să trec în revistă foarte succint un fapt istoric mai puţin luat în seamă. George Washington, Napoleon Bonaparte şi Gilbert du Motier (Marchiz de Lafayette) au fost contemporani. Locuitori a trei lumi diferită (aceste trei lumi sunt lăsate la latitudinea cunoscătorilor fini ai istoriei cunoscute sau nu), lideri de marcă, iluminaţi ai epocii lor, controversaţi în societatea lor de alţi iluminaţi, constructori liberi, făuritori de ţări, eroi ai neamurilor lor etc., sunt trei exemple ce se încadrază, în secolul nostru, în categoria "aşa DA".

"Într-o zi, pe modelul Statelor Unite ale Americii vor lua fiinţă Statele Unite ale Europei", spunea George Washington către Marchizul de Fayette într-o scrisoare adresată personal în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Era un minunat început de secol al XIX-lea când corsicanul Naopleon Bonaparte visa la o Europă unită, la un Imperiul European cum lumea nu mai cunoscuse vreodată. Probabil că foarte mulţi ar spune că şi Imperiul Carolingian a avut acelaşi scop, însă oare a ajuns atât de departe? Răspunsul este categoric NU, acelaşi răspuns pe care-l poate avea întrebarea: a ajuns Napoleon la reuşita Uniunii Europene?

Şi totuşi astăzi fparte mulţi dintre noi, Masoni sau nu, avem libertatea şi curajul de a vorbi despre Statele Unite ale Europei. Ei bine aici este punctul unde doream să ajung pentru a putea răspunde la întrebarea: Unde greşesc Francmasonii?

Francmasonii greşesc într-un singur punct şi anume că nereuşind să se desăvârşească pe ei înşişi mai întâi, orice operă a lor este supusă potenţialului eşec, la fel cum omul este predispus să aleagă între bine şi rău, neînţelegând adesea ce este bine şi ce este răul sau care este diferenţa dintre bine şi rău, sau de ce există binele şi răul.

Ei bine, acest lucru nu a permis niciodată Francmasonilor să reuşească pe deplin în ceva fără a greşi altundeva. De fapt, aceasta este şi eterna lecţie pe care un Mason încearcă să o înveţe şi să o sugereze celorlalţi iniţiaţi. Sau poate că aşa ar trebui să fie...

Agenţia de Presă Masonică din România ar putea renunţa la conturile de Facebook

În urma unor discuţii purtate cu secretariatul tehnic al Agenţiei, SeCTI, Secretarul General al APMR a luat în serios propunerea de închidere a conturilor de pe Facebook ale Agenţiei de Presă Masonică din România.

Decizia de a fi ridicat acest subiect aparţine însuşi Secretarului General care nu mai consideră relevantă activitatea în respectiva reţea virtuală. "Feedback-urile pe care le-am primit cu privire la reţeaua Facebook nu sunt dintre cele mai pozitive. Cu toate acestea folosirea reţelei de către Agenţie a fost una benefică pentru dezvoltarea noastră în sistemele de new social media", a declarat acesta.

Decizia, în cazul în care va fi adoptată, va duce la închiderea definitivă a conturilor de Facebook şi de Twitter, aşa cum consideră Secretarul de Comunicaţii, domnul Mihai G., "Strategic vorbind, ne-am atins scopul cu Facebook. Din păcate, şi având în vedere că nu pot spune mai multe, sistemul are probleme tehnice grave care ar putea periclita activitatea noastră în viitor. De aceea am considerat necesar realizarea unui raport intern cu privire la acest lucru".

Afacera Carlton, Dominique Strauss-Kahn şi implicaţiile Fraţilor masoni francezi

Dominique Strauss-Kahn (Dominique Gaston André Strauss-Kahn), cunoscut şi sub acronimul DSK, este un cunoscut politician, economist şi avocat francez şi fost Director al Fondului Monetar Internaţional. Demisia sa din 18 mai 2011, mai mult sau mai puţin forţată de conjuncturile nefavorabile l-au transformat într-un subiect al tabloidelor de larg tiraj internaţional şi nu numai.

Speculaţiile au fost multe şi dintre cele mai diverse atunci când a fost vorba de motivul demisiei sale şi campania draconică începută în presă împotriva sa. Mulţi au vorbit despre faptul că Strauss-Kahn cunoştea faptul că rezerva de aur a Statelor Unite ale Americii era secătuită. Alţii au vorbit despre o consipraţie mondială ca acesta să nu poată ajunge preşedintele Franţei. Cert este că imaginaţia multor gazetari a zburat în cele mai îndepărtate colţuri ale speculaţiei.

Strauss-Kahn a trecut din proces în proces, recent se ajunge la cel mai zguduitor din toate: relaţia sa cu o reţea de prostituţie de lux franco-belgiană. Este vorba de "Afacerea Carlton". Mai exact este vorba de hotelul Carlton din Lille, un luxos hotel care gpzduia escapade, devenind astfel sediul "central" al unui bordel de lux. Gilbert Strauss-Kahn, tatăl lui DSK a fost membru al Marelui Orient al Franţei şi consilier juridic şi fiscal al GOdF.

Presa franceză şi internaţională a vuit despre acest lucru, mai ales că implicaţiile ating chiar şi Marele Orient al Franţei (GOdF). În acest sens Marele Maestru al Marelui Orient al Franţei, Guy Arcizet, cere demisia Fraţilor implicaţi în acest scandal, adăugând faptul că dacă aceştia se dovedesc a fi nevinovaţi nu vor avea nicio problema de a se reintegra în Lojile din care aceştia fac parte. Dimensiunea masonică a acestui scandal este una care nu face cinste Ordinului Masonic, fapt pentru care, şi pe bună dreptate, Arcizet încearcă să protejeze imaginea Ordinului şi a Marelui Orient. Trebuie luat în considerare şi faptul că Franţa este oricum zguduită de un scandal masonic de proporţii în ultimul an de zile - Marea Lojă Naţională Franceză.

Cotidianul francez l'Express a fost cel care a menţionat de dimensiunea masonică a scandalului, invocând persoana Fratelui René Kojfer, în vârstă de 70 de ani, un om cu puternice relaţii în sânul poliţiei franceze. Tot conform aceluiaşi cotidian, René Kojfer a fost în 2000 şi unul din intermediarii la vânzarea Politel. Spre deosebire de alte procese, DSK iese relativ neşifonat din acest scandal deoarece Kojfer pare a fi furnizorul principal sau unul din furnizorii principali ai acestei reţele de prostituţie de lux. Imaginea sa va continua să păteze Ordinul atât timp cât acesta nu nu va demisiona, aşa cum se obişnuişete în cazul deschiderii unei anchete.

Pe de altă parte, un alt ziar francez vorbeşte de implicarea mai multor fraţi din Franţa implicaţi în dubiosul scandal mediatic. Este vorba despre un articol apărut în Le Point. Cu toate acestea, identitatea altor Fraţi implicaţi nu a fost dezvăluită şi, prin urmare, veridicitatea celor menţionate în Le Point poate lăsa de dorit.