Adevărul nu poate fi absolut atât timp cât toate fiinţele din lumea cunoscută şi necunoscută nu acceptă un lucru ca fiind absolut valabil. Prin urmare, adevărul despre Francmasoni nu există căci adevărul în sine este relativ, iar această relativitate duce la diverse curente de opinie, păreri personale, insinuări maliţioase etc.
Şi totuşi, cine sunt Francmasonii şi ce vor ei de la societatea secolului al XXI-lea, de la comunitatea globală de la începutul mileniului al III-lea?
Opinia generală a profanilor este că Francmasonii, aşa cum se cunosc astăzi, apar undeva în secolul al XVIII-lea, ceea ce poate fi fals sau incomplet, în funcţie de diferite puncte de reper istoric. Da, o bună parte a scrierilor masonice cunoscute încep să dateze din acea perioada, însă Francmasonii se revendică de la Masonii operativi şi de la constructori în general. Acest lucru se poate pierde în negura istoriei cunoscute şi necunoscute lumii profane. Construcţia în sine ca activitate poate fi una operativă sau... cognitivă, de aici şi Masoneria speculativă, Masoneria bazată pe principii, pe clădirea de societăţi libere, elite iluministe, pace, bunăstare, fericite, toleranţă etc.
Cu toate acestea Francmasonii secolului XXI par a se deosebi de cei din secolele trecute, ceea ce este şi adevărat. Societatea nu mai are nevoi de noi state, societatea este în totalitate aproape liberă, mai fericită etc. Şi totuşi, ce vor ei de la profani, de la lume? Răspunsul poate sta în dorinţa perpetuă a oamenilor de perfecţionare, de acces la o cunoaştere dobândită doar prin evaluarea personală a principiilor şi a practicării acestora. Francmasonii tind tot mai mult spre acest lucru, însă munca lor nu se opreşte doar la ei, aceasta continuă cu familia şi prietenii lor. Este un virus al cunoaşterii şi al iluminării pe care membrii acestei societăţi iniţiatice doresc să-l răspândească în lume, să-l planteze în sufletul omului care vrea să aspire la cunoaşterea de sine.
Este drept că Masonii de azi nu mai sunt o noutate în ochii publicului. este adevărat că societatea masonică actuala trece ea însăşi printr-o criză a valorilor, însă acest lucru relevă un fapt pe care puţini îl cunosc: pentru a trece printr-o criză a valorilor, însemnă a le fi dobândit deja. ar societatea masonică a stăpânit valorile secole de-a rândul.
Adesea puterea Masonilor a stat în unitatea de care au dat dovadă în cele mai groaznice momente din istorie, iar criza mondială de caracter financiar şi politic poate sta ca o primă dovadă a acestui secol şi mileniu că Francmasonii sunt mai uniţi ca niciodată.
Chiar dacă aparent acest lucru nu se dovedeşte a fi valabil (cel puţin în ochii profanilor) nu înseamnă că nu există. Nici măcar ei, Francmasonii nu realiează că în aceste zile pline de ştiri, de evenimente, de declaraţii etc., polii principali ai Masoneriei Universale se aşează la masă, asta pentru a nu avea îndrăzneala să spunem la masa negocierilor. Mulţi dintre Francmasoni continuă lupta lor internă fără să aibe habar că ce este în interiorul lor este doar o bătălie dintr-un război vechi de la apariţia omului pe pământ şi poate chiar mai vechi de atât.
Pot Francmasonii să schimbe lumea? Pot Francmasonii să cucerească societatea?
Visul unei societăţi mai bune, mai prospere, tolerante, universale este un gând de aur al iluminaţilor care consideră desăvârşirea conştiinţei umane ca fiind un ultim scop al trecerii în altă stare, una superioară celei trăite în prezent. Însă Francmasonii au de câştigat înainte de toate lupta cu ei înşişi şi abia apoi să încerce să schimbe conştiinţa umană la nivel universal.
Atât timp cânt interesul material şi nu cel spiritual, atât timp cât "EU-ul" va continua să domine inima, mintea, sufletul unui Francmason acesta nu va reuşi să depăşească starea de profan. Aici nu se mai pune problema că a fost sau nu iniţiat. Un iniţiat nu gândeşte astfel, nu acţionează astfel.
O altă problemă fundamentală este conştientizarea ierarhiei meritocratice care momentan nu se aplică, şi chiar dacă se aplică nu este respectată şi nici înţeleasă la adevărata sa valoare. Un alt lucru fundamental este înţelegerea faptului că circulaţia elitelor este nu obligatorie, ci necesară împrospătării ADN-ului conştiinţei. Prin urmare, Francmasonii secolului nostru nu mai duc un război, duc milioane şi zeci de milioane de lupte mici însă radicalmente fundamental pentru redobândirea statutului societăţii masonice în plan ideal.
Unde greşesc Francmasonii?
Francmasonii au o singură vină pentru eterna lor nereuşită. Masoneria a construit, la propriu sau la figurat, o nenumărată gamă de valori, de edificii, de ţări, de concepte şi invenţii, însă la scurt timp după aceasta au început să apară şi problemele. Să luăm un exemplu extrem de controversat în acest zile, însă de o relevanţă indiscutabilă poate chiar şi pentru istorici: Europa, Imperiul European, Europa Mare, Uniunea Europeană, Europa ca stat, Republica Europa, Statele Unite ale Europei etc.
Visul unei Europe unitare, cu o singură conducere, tolerantă, pacifistă etc este vechi, însă exemplul nostru are să pornească de la omul care a resuscitat Ordinul Templier şi care a redat Marelui Orient al Franţei gloria pe care o pierduse. Ştiu că aceste două idei suscită polemică, sunt subiect de controversă etc. Însă pentru exemplul nostru este fundamental. Sau cel puţin pentru o parte a lui.
Am să trec în revistă foarte succint un fapt istoric mai puţin luat în seamă. George Washington, Napoleon Bonaparte şi Gilbert du Motier (Marchiz de Lafayette) au fost contemporani. Locuitori a trei lumi diferită (aceste trei lumi sunt lăsate la latitudinea cunoscătorilor fini ai istoriei cunoscute sau nu), lideri de marcă, iluminaţi ai epocii lor, controversaţi în societatea lor de alţi iluminaţi, constructori liberi, făuritori de ţări, eroi ai neamurilor lor etc., sunt trei exemple ce se încadrază, în secolul nostru, în categoria "aşa DA".
"Într-o zi, pe modelul Statelor Unite ale Americii vor lua fiinţă Statele Unite ale Europei", spunea George Washington către Marchizul de Fayette într-o scrisoare adresată personal în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Era un minunat început de secol al XIX-lea când corsicanul Naopleon Bonaparte visa la o Europă unită, la un Imperiul European cum lumea nu mai cunoscuse vreodată. Probabil că foarte mulţi ar spune că şi Imperiul Carolingian a avut acelaşi scop, însă oare a ajuns atât de departe? Răspunsul este categoric NU, acelaşi răspuns pe care-l poate avea întrebarea: a ajuns Napoleon la reuşita Uniunii Europene?
Şi totuşi astăzi fparte mulţi dintre noi, Masoni sau nu, avem libertatea şi curajul de a vorbi despre Statele Unite ale Europei. Ei bine aici este punctul unde doream să ajung pentru a putea răspunde la întrebarea: Unde greşesc Francmasonii?
Francmasonii greşesc într-un singur punct şi anume că nereuşind să se desăvârşească pe ei înşişi mai întâi, orice operă a lor este supusă potenţialului eşec, la fel cum omul este predispus să aleagă între bine şi rău, neînţelegând adesea ce este bine şi ce este răul sau care este diferenţa dintre bine şi rău, sau de ce există binele şi răul.
Ei bine, acest lucru nu a permis niciodată Francmasonilor să reuşească pe deplin în ceva fără a greşi altundeva. De fapt, aceasta este şi eterna lecţie pe care un Mason încearcă să o înveţe şi să o sugereze celorlalţi iniţiaţi. Sau poate că aşa ar trebui să fie...
Şi totuşi, cine sunt Francmasonii şi ce vor ei de la societatea secolului al XXI-lea, de la comunitatea globală de la începutul mileniului al III-lea?
Opinia generală a profanilor este că Francmasonii, aşa cum se cunosc astăzi, apar undeva în secolul al XVIII-lea, ceea ce poate fi fals sau incomplet, în funcţie de diferite puncte de reper istoric. Da, o bună parte a scrierilor masonice cunoscute încep să dateze din acea perioada, însă Francmasonii se revendică de la Masonii operativi şi de la constructori în general. Acest lucru se poate pierde în negura istoriei cunoscute şi necunoscute lumii profane. Construcţia în sine ca activitate poate fi una operativă sau... cognitivă, de aici şi Masoneria speculativă, Masoneria bazată pe principii, pe clădirea de societăţi libere, elite iluministe, pace, bunăstare, fericite, toleranţă etc.
Cu toate acestea Francmasonii secolului XXI par a se deosebi de cei din secolele trecute, ceea ce este şi adevărat. Societatea nu mai are nevoi de noi state, societatea este în totalitate aproape liberă, mai fericită etc. Şi totuşi, ce vor ei de la profani, de la lume? Răspunsul poate sta în dorinţa perpetuă a oamenilor de perfecţionare, de acces la o cunoaştere dobândită doar prin evaluarea personală a principiilor şi a practicării acestora. Francmasonii tind tot mai mult spre acest lucru, însă munca lor nu se opreşte doar la ei, aceasta continuă cu familia şi prietenii lor. Este un virus al cunoaşterii şi al iluminării pe care membrii acestei societăţi iniţiatice doresc să-l răspândească în lume, să-l planteze în sufletul omului care vrea să aspire la cunoaşterea de sine.
Este drept că Masonii de azi nu mai sunt o noutate în ochii publicului. este adevărat că societatea masonică actuala trece ea însăşi printr-o criză a valorilor, însă acest lucru relevă un fapt pe care puţini îl cunosc: pentru a trece printr-o criză a valorilor, însemnă a le fi dobândit deja. ar societatea masonică a stăpânit valorile secole de-a rândul.
Adesea puterea Masonilor a stat în unitatea de care au dat dovadă în cele mai groaznice momente din istorie, iar criza mondială de caracter financiar şi politic poate sta ca o primă dovadă a acestui secol şi mileniu că Francmasonii sunt mai uniţi ca niciodată.
Chiar dacă aparent acest lucru nu se dovedeşte a fi valabil (cel puţin în ochii profanilor) nu înseamnă că nu există. Nici măcar ei, Francmasonii nu realiează că în aceste zile pline de ştiri, de evenimente, de declaraţii etc., polii principali ai Masoneriei Universale se aşează la masă, asta pentru a nu avea îndrăzneala să spunem la masa negocierilor. Mulţi dintre Francmasoni continuă lupta lor internă fără să aibe habar că ce este în interiorul lor este doar o bătălie dintr-un război vechi de la apariţia omului pe pământ şi poate chiar mai vechi de atât.
Pot Francmasonii să schimbe lumea? Pot Francmasonii să cucerească societatea?
Visul unei societăţi mai bune, mai prospere, tolerante, universale este un gând de aur al iluminaţilor care consideră desăvârşirea conştiinţei umane ca fiind un ultim scop al trecerii în altă stare, una superioară celei trăite în prezent. Însă Francmasonii au de câştigat înainte de toate lupta cu ei înşişi şi abia apoi să încerce să schimbe conştiinţa umană la nivel universal.
Atât timp cânt interesul material şi nu cel spiritual, atât timp cât "EU-ul" va continua să domine inima, mintea, sufletul unui Francmason acesta nu va reuşi să depăşească starea de profan. Aici nu se mai pune problema că a fost sau nu iniţiat. Un iniţiat nu gândeşte astfel, nu acţionează astfel.
O altă problemă fundamentală este conştientizarea ierarhiei meritocratice care momentan nu se aplică, şi chiar dacă se aplică nu este respectată şi nici înţeleasă la adevărata sa valoare. Un alt lucru fundamental este înţelegerea faptului că circulaţia elitelor este nu obligatorie, ci necesară împrospătării ADN-ului conştiinţei. Prin urmare, Francmasonii secolului nostru nu mai duc un război, duc milioane şi zeci de milioane de lupte mici însă radicalmente fundamental pentru redobândirea statutului societăţii masonice în plan ideal.
Unde greşesc Francmasonii?
Francmasonii au o singură vină pentru eterna lor nereuşită. Masoneria a construit, la propriu sau la figurat, o nenumărată gamă de valori, de edificii, de ţări, de concepte şi invenţii, însă la scurt timp după aceasta au început să apară şi problemele. Să luăm un exemplu extrem de controversat în acest zile, însă de o relevanţă indiscutabilă poate chiar şi pentru istorici: Europa, Imperiul European, Europa Mare, Uniunea Europeană, Europa ca stat, Republica Europa, Statele Unite ale Europei etc.
Visul unei Europe unitare, cu o singură conducere, tolerantă, pacifistă etc este vechi, însă exemplul nostru are să pornească de la omul care a resuscitat Ordinul Templier şi care a redat Marelui Orient al Franţei gloria pe care o pierduse. Ştiu că aceste două idei suscită polemică, sunt subiect de controversă etc. Însă pentru exemplul nostru este fundamental. Sau cel puţin pentru o parte a lui.
Am să trec în revistă foarte succint un fapt istoric mai puţin luat în seamă. George Washington, Napoleon Bonaparte şi Gilbert du Motier (Marchiz de Lafayette) au fost contemporani. Locuitori a trei lumi diferită (aceste trei lumi sunt lăsate la latitudinea cunoscătorilor fini ai istoriei cunoscute sau nu), lideri de marcă, iluminaţi ai epocii lor, controversaţi în societatea lor de alţi iluminaţi, constructori liberi, făuritori de ţări, eroi ai neamurilor lor etc., sunt trei exemple ce se încadrază, în secolul nostru, în categoria "aşa DA".
"Într-o zi, pe modelul Statelor Unite ale Americii vor lua fiinţă Statele Unite ale Europei", spunea George Washington către Marchizul de Fayette într-o scrisoare adresată personal în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Era un minunat început de secol al XIX-lea când corsicanul Naopleon Bonaparte visa la o Europă unită, la un Imperiul European cum lumea nu mai cunoscuse vreodată. Probabil că foarte mulţi ar spune că şi Imperiul Carolingian a avut acelaşi scop, însă oare a ajuns atât de departe? Răspunsul este categoric NU, acelaşi răspuns pe care-l poate avea întrebarea: a ajuns Napoleon la reuşita Uniunii Europene?
Şi totuşi astăzi fparte mulţi dintre noi, Masoni sau nu, avem libertatea şi curajul de a vorbi despre Statele Unite ale Europei. Ei bine aici este punctul unde doream să ajung pentru a putea răspunde la întrebarea: Unde greşesc Francmasonii?
Francmasonii greşesc într-un singur punct şi anume că nereuşind să se desăvârşească pe ei înşişi mai întâi, orice operă a lor este supusă potenţialului eşec, la fel cum omul este predispus să aleagă între bine şi rău, neînţelegând adesea ce este bine şi ce este răul sau care este diferenţa dintre bine şi rău, sau de ce există binele şi răul.
Ei bine, acest lucru nu a permis niciodată Francmasonilor să reuşească pe deplin în ceva fără a greşi altundeva. De fapt, aceasta este şi eterna lecţie pe care un Mason încearcă să o înveţe şi să o sugereze celorlalţi iniţiaţi. Sau poate că aşa ar trebui să fie...
Postări
