luni, 28 ianuarie 2013

Regina Olandei va abdica în favoarea fiului ei, Prinţul Willem-Alexander

luni, 28 ianuarie 2013
Conform unei ştiri de ultimă oră, Regina Beatrix a Olandei va abdica anul acesta în favoarea fiului său, Prinţul Willem-Alexander. Majestatea Sa va susţine un comunicat televizat în această seară în care se presupune că va anunţa oficial abdicarea de pe Tronul Olandei în primăvara acestui an.


Beatrix Wilhelmina Armgard de Orania-Nassau (născută la 31 ianuarie 1938, Baarn) este regina Ţărilor de Jos din 1980. Beatrix este fiica reginei Juliana şi a soţului acesteia, Prinţul Bernhard. Copilăria şi-a petrecut-o în exil, în Canada, unde a făcut şi primii ani de şcoală. Întoarsă acasă, regina şi-a terminat studiile în ţară, obţinând, în 1961, diploma în drept, la Universitatea Leiden. A fost măritată cu diplomatul german Claus von Amsberg, până la moartea acestuia pe 6 octombrie 2002. Este mamă a trei băieţi: prinţul Willem-Alexander, Prinţ de Orange, prinţul Johan Friso şi prinţul Constantjin.


Dimitrie Cantemir, unul din marii iniţiaţi ai României, între uitarea naţională a Fraţilor săi şi recunoaşterea internaţională

Într-un material anterior, publicat în Jurnalul Masonic (14 decembrie 2011), aminteam faptul că Domnul Moldovei, mai apreciat şi respectat sub numele de Dimitrie Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), Dimitrie Cantemir pare a fi tot mai uitat de Fraţii zilelor noastre. Nu este niciun secret faptul că mulţi Masoni l-au revendicat de-a lungul timpului pe Cantemir, la fel cum nu este niciun secret că şi mai mulţi încep să-l uite sau să-şi amintească de el doar în conjuncturi apreciate de ei ca fiind oportune.



Cine a fost Dimitrie Cantemir?


Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673 - 21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710-1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor român. S-a născut la 26 octombrie 1673 într-o familie nobilă, în satul Silişteni din comuna Fălciu, azi în comuna Dimitrie Cantemir din judeţul Vaslui, în partea de sud a oraşului Huşi. A fost fiul lui Constantin Cantemir şi al Anei Bantaş. Se spune că provenea dintr-o familie de răzeşi, iar că numele de Cantemir al tatălui său a fost preluat de la Hanul tătal Temir (o preluare de la Khan Timur-Timur Lenk).

La 15 ani a şi-a început voiajul către cel mai mare oraş al Creştinismului Ortodox (ocupat la acea vreme de Imperiul Otoman care-şi stabilise capitala acolo după ce magnifica operă a Masoneriei Operative fusese asediată şi cucerită de Mehmed al II-lea, zis şi Cuceritorul Constantinopolului), Constantinopol, unde a petrecut 22 ani. Nu trebuie însă să ne gândim că tânărul Cantemir, care avea să cucerească Europa prin geniul său mai târziu, se afla acolo pentru a studia. De fapt, acesta reprezenta o garanţie pentru Înalta Poartă (Imperiul Otoman) din partea tatălui său, în locul lui Antioh (fratele său de sânge şi a nu se confunda cu marele poet, scriitor şi diplomat care a fost fiul lui Dimitrie Cantemir) care, la fel ca şi Dimitrie, avea să ajungă pe tronul Moldovei.

În primele două luni ale primăverii lui 1693, după ce Constantin Cantemir a trecut la cele sfinte, Dimitrie devine Domn al Moldovei, însă Sultanul nu-l confirmă, fapt ce-l face să plece iar la Constantinopul pentru a-şi continua studiile la Academia Patriarhiei Ecumenice.

Lucrurile aveau însă a se schimba atunci când a început război turco-austriac, iar după bătălia de la Zenta, a traversat Banatul. Antioh, fratele său mai mare, şi-a arogat toate drepturile de moştenire, fapt ce l-a pus pe Dimitrie într-o situaţie foarte dificilă. Totuşi, Dimitrie este numit de Antioh ambasador al său la Înalta Poartă în anuş 1695.

Mai târziu acesta se căsătoreşte cu fiica lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Casandra, şi are împreună cu aceasta patru băieţi (Constantin, Materi, Şerban şi Antioh) şi o fată, Maria. Acestuia i se născuseră, de fapt, şi alţi doi băieţi şi o fată, însă aceştia muriseră.

Dimitrie Cantemir este înscăunat la Iaşi ca Domn al Moldovei în anul 1710. Imediat la un an după întronizare, Dimitrie semnează un pact care avea să dovedească geniul său strategic, dar şi greşelile altora de mai târziu. În aprilie 1711, cu şase ani şi două luni înainte de fondarea Marii Loji a Londrei, Dimitrie semnează la Luţk un tratat secret de alianţă cu un iluminat al epocii, Petru cel Mare (pentru o analiză mai amplă a impactului rus asupra provinciilor din estul Romaniei a se citi Testamentul lui Pentru cel Mare), sperând astfel să elibereze ţara de sub influenţa turcă. Dimitrie publică acest document în spaţiul german, urmând a-şi orienta politica externă către Imperiul Rus ca ţară ortodoxă ce se opunea Otomanilor. În plan intern acesta a fost un adversar de temut al Boierilor (Marea Boierime) şi se oupne cu vehemenţă transformării ţăranilor în şerbi.

Cantemir se alătură lui Petru cel Mare în războiul ruso-turc, însă a avut grijă ca Moldova să nu intre sub influenţa ruşilor. Cruciada Ortodoxă a dus la o înfrângere a creştinilor de către turci (Lupta de la Stănileşti - Ţinutul Fălciu pe Prut), iar Cantemir a fost nevoit să părăsească Moldova şi a plecat în Imperiul Ţarist. 

Astfel el devine un consilier intim al lui Petru I, aceasta doar după ce a fost ajutat de ambasadorii Olandei şi Franţei la Înalta Poartă. Şi-a continuat activităţile ştiinţifice în Imperiul Ţarist, stabilindu-se unde va lângă Harkov, unde i s-a acordat un domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenisim al Rusiei la 1 august 1711.

Acolo el şi-a continuat planul de contribuţie la cartografierea Imperiului Ţarist şi a lucrat în sistem Mercator. Colecţia sa de hărţi, scrise în latină, se află în Arhiva Cabinetului lui Petru cel Mare de la Petersburg. A scris Hronicul a vechimei romano-moldo-vlahilor, susţinând că poporul român a fost format pe teritoriul vechii Dacii.

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea. Este considerat până astăzi unul dintre marii umanişti ai Europei.

Ca membru al Academiei din Berlin a corespondat cu Leibniz, încercând să stabilească principiile fondării unei Academii Ruse. A murit în refugiu, după campania lui Petru cel Mare la Marea Caspică, în zona Derbent (1723) şi a fost înmormântat în Rusia, la Dimitrovka, în Biserica Sfântul Nicolae, construită după planurile sale şi cu hramul ca al Bisericii Domneşti din Iaşi. 



Aportul lui Dimitrie Cantemir
la dezvoltarea societăţii româneşti şi europene (mondiale)


Pe lângă aportul său la cultura ţaristă, trebuie să amintim doar câteva din lucrările sale importante:

Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul sufletului cu trupul, este o lucrare scrisă în limba română şi tipărită la Iaşi în anul 1698. Această operă este prima lucrare filosofică românească. În ea întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conştiinţă (un aspect important în Francmasonerie). Lucrarea sugerează superioritatea omului asupra celorlalte vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale (un alt aspect important în Francmasonerie) asupra condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască o terminologie filosofică.

Sacrosanctae Scientiae Indepingibilis Imago, publicată în 1700, este o lucrare filosofică în care încearcă să integreze fizica într-un sistem teist, în linia lui Bacon, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie (aspecte regăsite nu doar în Masoneria Simbolică, ci şi în cea Filosofică), între determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.

Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în limba română (în perioada 1703-1705), este considerată prima încercare de roman politico-social. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boiereşti din Ţările Române, iar această luptă alegorică se reflectă printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.

Istoria Creşterii şi Descreşterii Curţii Otomane, redactată în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între anii 1714-1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria Imperiului Otoman şi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra posibilităţilor popoarelor asuprite de a-şi recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi publicată în limbile engleză, franceză şi germană.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714-1716), când trăia în Imperiul Ţarist, la cererea Academiei din Berlin, este compusă din trei părţi, după cum urmează:

Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munţilor, a apelor şi a câmpiilor, unde a elaborat prima hartă a Moldovei. A prezentat flora şi fauna, târgurile şi capitalele Ţării de-a lungul timpului, iar toponimele sunt scrise cu alfabet latin.

Partea a doua cuprinde organizarea politică şi administrativă a Ţării, făcându-se referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea de pe Tron a Domnilor, la obiceiurile prilejuite de Înscăunarea Domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunţi şi înmormântări.

Partea a treia cuprinde informaţii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latineşti, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavoneşti. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci şi pentru observaţiile etnografice şi folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia şi folclorul.

Alte lucrări scrise de acesta sunt Compendiolum universae logices institutionis (Prescurtare a sistemului logicii generale), Monarchiarum physica examinatio (Cercetarea naturală a monarhiilor), Sistema religiei mahomedane (Kniga sistema muhamedanskoi relighii), în rusă şi Cartea Ştiinţei muzicii (Kitab-i-musiki), în turcă.

Kitab-i-musiki, Cartea muzicii, scrisă în limba turcă, este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieţii acestuia din Istanbul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice şi religioase, primul sistem de notaţie muzicală al muzicii otomane.

Cantemir a pus în discuţie în această lucrare importanţa muzicii religioase ortodoxe şi influenţarea acesteia de către muzica bisericească bizantină. Studiul se referă la compozitori otomani, cuprinzând ilustrarea curentelor şi tematicilor, exemplificate printr-o redare a notelor şi gamelor într-un sistem de note. Este prima lucrare dedicată muzicii, concepută într-un stil savant. Finalul studiului este însoţit de o culegere de melodii a diverselor compoziţii otomane, dar şi folclor din Moldova, precum şi un număr de 20 de creaţii proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei ca fondator al muzicii laice şi studios al celei religioase sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), primind titlul de Paşă cu trei tuiuri (ceilalţi Domni având două tuiuri) de la Ahmed al III-lea, cunoscut drept mare susţinător al artelor.




Dimitrie Cantemir în epoca Iluminaţilor,
între Francmasonerie şi Rozacrucianism


Apartenenţa lui Cantemir la diferitele societăţi iniţiatice ale vremii a fost motiv de dispută în diferite ocazii. Nu era însă nimic neobişnuit ca un Iluminat al epocii să nu facă parte din elita culturală şi ştiinţifică de la acea vreme.

De la început trebuie avut în vedere un aspect al Masoneriei româneşti, încă nerelatat la adevărata sa valoare istorică. Da, este adevărat că Masoneria ajunge în Românie în prima jumătate a secolului al XVII-lea, însă filiaţiunile diferă. Masoneria românească nu are la bază nici Masoneria franceză şi nici pe cea engleză.

Începuturile Masoneriei româneşti sunt influenţate de contextul epocii, în special de cel comercial şi politico-regional. Vorbim aici de influenţele Masoneriei italiene - în special veneţiene (foarte variate, la fel cum se întâmpla şi în alte părţi ale Europei), ale celei germane, portugheze şi greceşti (a se citi turceşti, prin prisma Marelui Orient de la Istambul sau Constantinopol, înţesat de grecii fanarioţi). 
Moldova este un caz aparte, deoarece filiaţiunile au fost de două feluri: germanice şi turceşti (a se citi genoveze, prin prisma comerţului făcut de marinarii genovezi via Constantinopol). Masoneria germanică avea profunde influenţe rosicruciene.

Nu trebuie uitată, ceea ce se întâmplă des, existenţa Marelui Orient de la Istambul/Constantinopol (numele nu are legătură cu ceea ce înseamnă astăzi Mare Orient), ulterior devenit Marele Orient Otoman sau Marele Orient al Turciei. Este adevărat că a sa continuitate nu poate fi susţinută în sens arhivistic pentru că Lojile erau suverane şi acestea variau în ceea ce priveşte apartenenţa. Prin urmare, cele trei structuri nu sunt una şi aceeaşi, însă ele au existat.

Chiar dacă majoritatea consideră că al său contact cu Masoneria a fost în Imperiul Ţarit, o altă posibilă variantă poate să fie chiar Înalta Poartă, acolo unde Cantemir se dedică studiului şi aprofundării cunoştinţelor sale.

În perioada şederii sale în Imperiul Ţarist, Pentru cel Mare, iluminat şi presupus aducător al Masoneriei în Rusia, după ce acesta a fost iniţiat la Londra, acesta fondează prima Lojă Masonică rusească în St. Petersburg în 1721 (conform unor surse istorice) sau la Riga (conform altor surse istorice). Această Lojă Masonică intră în 1730 sub obedienţa Londrei (sub conducerea Generalului James Keith). Surse istorice confirmă faptul că Loja cunoscută sub titlul distinctiv de Steaua Nordului încă funcţiona în anul 1750.

Un alt apropiat al lui Cantemir a fost Tolstoi (a nu se confunda cu Lev Tolstoi, un descendent al acestuia), Ambasadorul ţarist pe lângă Înalta Poartă şi Contele Gavril Ivanovici Golovin, Cancelar al Imperiului Ţarist.
Se spune că Dimitrie Cantemir a fost rozacrucian, iar capul său a fost îngropat într-un cimitir din Scoţia, pe domeniul familiei Rosslyn. 



De la uitarea naţională a lui Dimitrie Cantemir,
la recunoaşterea internaţională în secolul al XXI-lea


După moartea sa, moştenirea sa istorică şi culturală au dăinuit, însă cu timpul a ajuns în decădere. O Lojă Masonică cu titlul distinctiv de Dimitrie Cantemir a existat în perioada interbelică la Iaşi, unul din Maeştrii săi Venerabili fiind Mihail Sadoveanu. După 1989, alte Loji i-au preluat numele. De multe ori uitat în omagiul adus Fraţilor trecuţi la Orientul Etern, Dimitrie Cantemir rămâne în istoria Masoneriei româmeşti ca unul dintre cei mai de seamă membrii ai săi.

Pentru a marca, mai mult sau mai puţin forţat, apartenenţa sa la Masoneriei, au fost emise şi timbre în acest sens. Într-o colecţie privată din România se află şi un tablou cu Dimitrie Cantemir, tablou ce ilustrează simboluri masonice.

În anul 1973 a fost turnat un film artistic de lung metraj, intitulat Dimitrie Cantemir, în regia lui Gheorghe Vitanidis.

Astăzi Cantemir este omagiat în diferite moduri: localitatea natală se numeşte Dimitrie Cantemir, a apărut pe timbre emise de Poşta Română sau în Moldova, a apărut pe bancnote, i-au fost ridicate statui şi busturi, străzi, bulevarde, centre culturale şi licee-i poartă numele şi chiar şi o universitate (Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir).

La începutul lunii decembrie 2011 a avut loc la Ateneul Român un concert care a introdus publicul în lumea muzicală a lui Dimitrie Cantemir, un apreciat om al ştiinţei şi culturii în Turcia, dar şi cel mai mare exponent al Renaşterii în România epocii sale.

Totuşi, numele său răsună prea puţin în cultura românească aşa cum răsună în cea din Turcia zielelor noastre ori, mai nou, în Anglia, acolo unde a fost fondat Institutul Dimitrie Cantemir (The Cantemir Institute). Institutul se află în cadrul Facultăţii de Istorie de la Universitatea din Oxford,unde are ca principal obiectiv studiul interdisciplinar al Europei Centrale şi Orientale prin prisma contextelor spaţiilor eurasiatice, mediteraneene şi mondiale. Apariţia acestui institut a fost posibilă graţie unei considerabile donaţii venite din partea Fundaţiei Berendel de la Londra. Acest institut englez cu nume de român doreşte să sublinieze o legătură inter-cultuală a umanismului a doi prinţi umanişti: Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei, şi Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie, care a fost şi ambasador al Imperiului Ţarist la Londra şi Paris.

Pe de altă parte, în Turcia, Cantemir (sau mai bine spus Cantemiroglu) este o valoare naţională mult mai preţuită decât în ţara noastră care abia începe să aibe contact cu muzica lui Cantemir atât de apreciată de cultura turcă. În Turcia există Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir.


sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Templierii americani remit Patenta de Rit Rectificat Marelui Priorat al Occitaniei

sâmbătă, 26 ianuarie 2013
Marele Maestru al Marelui Campament al cavalerilor Templieri din Statele Unite ale Americii, Fratele David D. Goodwin a emis un decret în urma căruia se renunţă la practicarea Ritului Rectificat (CBCS). Acesta a remis Patentele Marelui Priorat de Occitania.

Decretul emis pe 21 ianuarie 2013 vine ca urmare a unor presiuni exercitate de unele Mari Loji din Statele Unite ale Americii şi inclusiv de Marele Priorat al Angliei care ameninţa Templierii americani că vor pierde recunoaşterea.

Cu toate acestea, David D. Goodwin scrie în decretul său că Marele Priorat al Occitaniei este unul regular şi istoria sa poate fi parcursă până în secolul al XVIII-lea. Decizia Marelui Maestru Templier american va duce la o reanalizare a retragerii recunoaşterii din partea templierilor englezi în luna mai a acestui an.




luni, 14 ianuarie 2013

Fenomenul anti-Masonic începe să se amplifice

luni, 14 ianuarie 2013
Cel mai puţin probabil trădător dintr-o organizaţie, dintr-un stat sau o structură este acela care crede, acela care nu poate fi cumpărat cu bani sau ale cărui interese nu transced principiile în care acesta crede. Este cel care face parte din sistemul de bază al principiilor care fundamentează sistemul. În cealaltă parte se află individul care este trădătorul ideal, cel iubit de toată lumea şi cumpărat de toată lumea, însă aruncat la gunoi de toţi, aceasta după ce a fost folosit.

Mie nu-mi plac trădătorii, în general, însă în mod particular nu-mi plac trădătorii altora! Aceştia din urmă reprezintă o scursură socială şi, implicit, informativă, care în timp capătă un caracter dezinformativ şi, implicit, negativ.


Fenomenul anti-Masonic poate fi considerat aproape la fel de vechi ca şi Masoneria Speculativă în sine. Nu este un lucru necunoscut faptul că "atentatele" anti-Masonice au făcut deliciul presei, al radioului şi al televiziunii. În zilele noastre, asemenea Ordinului, aceşti indivizi, grupări şi structuri acţionează şi în planul cibernetic. Pe mulţi dintre ei i-am putut repera prin "calitatea" informărilor lor cu privire la pericolul ce-l reprezintă Masoneria, unii dintre ei susţinând şi conferinţe de presă în acest sens, ori seminarii etc.

În ultimele decenii, "Anti-Masoneria", aşa cum a ajuns să se numească curentul, a devenit adesea un mijloc al Masonilor repudiaţi, renegaţi ori arşi de a se manifesta împotriva Masoneriei sau, mai bine spus, de a face publice frustrătile lor "intelectuale".

Ne amintim cu tristeţe atentatul "anti-masonic" cu bombă din Istanbul care a avut loc în anul 2004. Mult mai recent putem vorbi de distrugerea (vandalizarea şi jefuirea) diferitelor Temple Masonice din Statele Unite ale America (un exemplu notoriu fiind Marele Templu din Washington) ori Mexic (recentul caz politic din Oaxaca, locul de naştere al Benemeritului Americilor, Juarez).

În ceea ce priveşte Jurisdicţia noastră, atentatele "anti-masonice" s-au putut repera încă de la jumătatea veacului al XIX-lea şi până în prezent. Cele mai notorii atentate au fost cele din perioada interbelică, însă neglijenţa de la sfârşitul secolului al XX-lea şi începuturile acestui secol ne aruncă (cred unii) în braţele din ce în ce mai largi ale curentului "Anti-Masonic".

Masoneria, per ansamblu, trebuie să-şi redefinească imaginea publică în acest secol şi să continue acceptarea membrilor tineri în Lojile sale. Pe de altă parte, nu trebuie să neglijăm acest curent care începe să devină mai vocal pe măsură ce membrii Ordinului încearcă să realizeze scopul căruia ne dedicăm activitatea.

În fiecare an apar mai multe cărţi care denigrează Masoneria decât care promovează idealurile noastre. În fiecare an apar noi medii de distribuire a informaţiilor ce dăunează imaginii Masonilor şi a organizaţiilor lor. Toate acest lucruri trebuie să fie combătute cu inteligenţă şi extrem de multă răbdare. Nu-i putem considera rivali, ci doar oi rătăcite, iar noi trebuie să-i înţelegem înainte de a acţiona. Diferenţa dintre ei şi Noi trebuie să continue să fie aceeaşi: ei să vorbească şi noi să acţionăm.

Adevărul trebuie constatat, iar faptul că fenomenul anti-Masonic începe să se amplifice este o realitate ce nu poate fi negată de nimeni. Chiar şi aşa, continui să cred că fiecare acţiune a noastră ne îndreaptă spre ceea ce trebuie să ne îndrepte. De la an la an am avansat întru realizarea scopului nostru, ne-am apropiat şi mai mult de ceea ce trebuie să facem pentru a desena un viitor altfel sau, mai bine spus, aşa cum trebuie să fie.



joi, 10 ianuarie 2013

Profanarea şi jefuirea Templului Masonic istoric din Oaxaca este o pată neagră pe obrazul Guvernatorului statal

joi, 10 ianuarie 2013
În calupul de informaţii pe care l-am primit ieri, mi-a atras atenţia o informaţie care venea din capitala statului mexican Oaxaca: Templul Maosnic istoric din Oaxaca a fost profanat şi jefuit. Iniţial am crezut că este vorba de un jaf normal, însă... m-am înşelat.


Problema este mult mai complicată decât pare! În întregul scandal nu doar că este vorba de distrugerea şi jefuirea unui monument istoric al Mexicului, ci şi de implicarea politicienilor în acest delict!

Unul din hoţi este chiar Preşedintele Protectoratului Mexican pentru Drepturile Omului, un individ pe numele de Jesús Alfredo López García. Acesta, împreună cu ai săi complici au fost arestaţi de procuratură, după care au fost eliberaţi.

Şi cu toate acestea, încă nu este totul! Principalii vinovaţi pentru eliberarea infractorilor sunt avocatul statului, Arturo Peimbert Calvo, şi Consilierul Juridic al Guvernului , Víctor Hugo Alejo Torres, pe care Marele Maestru Felipe Moisés Pérez Cruz şi Preşedintele Colegiului Naţional al Avocaţilor Masoni, Jaime Alejandro Velasco Martínez, au dorit să-i denunţe în faţa Guvernatorului Gabino Cué Monteagudo.

Ajunşi la Palatul Guvernului Statal, delegaţia masonică nu a fost primită de Guvernator, acesta refuzând să de-a ochii cu ei pentru a le oferi explicaţii şi a le accepta plângerea publică. În aceste condiţii Fraţii l-au avertizat public pe Guvernator că dacă refuză, atunci reprezentanţi ai tuturor Marilor Loji din Mexic se vor adresa direct Preşedintelui ţării, Enrique Peña Nieto pentru a rezolva această problemă.

Evenimentul neplăcut a produs consternare în rândul comunităţii masonice mexicane, iar Guvernatorul este văzut de unii ca fiind părtaş moral la nerezolvarea acestui jaf şi al acestei profanări. Nu-mi rămâne decât să spun că profanarea şi jefuirea Templului Masonic istoric din Oaxaca, unul de referinţă pentru istoria masonică mexicană, este o pată neagră pe obrazul Guvernatorului statal Gabino Cué Monteagudo.


luni, 7 ianuarie 2013

Viitoarea Confederaţie Masonică franceză va fi realizată la iniţiativa celor cinci Mari Loji din Europa şi nu pentru obţinerea recunoaşterii Marii Loji Unite a Angliei

luni, 7 ianuarie 2013
Declaraţia aparţine chiar marelui Maestru al Marii Loji Tradiţionale şi Simbolice Opera (GLTSO), Fratele Jean DUBAR, făcută recent într-un interviu realizat de un membru al Marii Loji a Franţei (GLdF), Jean-Laurent TURBET. Această declaraţie precede conferinţa de presă care va avea loc peste exact o săptămână la Paris, atunci când Marii Maeştri francezi vor vorbi public despre cum văd ei viitorul Masoneriei franceze în anul 2013 şi cum va evolua proiectul confederaţiei masonice.

 
Jean DUBAR a mai afirmat în interviu că proiectul confederaţiei vine la iniţiativa Marilor Loji din Germania, Belgia, Elveţia, Austria şi Luxemburg şi nu pentru a obţine recunoaşterea Marii Loji Unite a Angliei. De asemenea, acesta a mai menţionat şi faptul că în primă fază era vorba doar de trei Mari Loji franceze, iar apoi la proiect s-au raliat alte două, ultima dintre acestea urmând a fi consacrată pe 12 ianuarie (GLIF). Dubar şi-a susţinut afirmaţia bazându-se pe faptul că Marile Loji din Europa au simţit un gol în peisajul masonic francez şi au dorit să nu lase Franţa fără un omolog la nivel masonic european.

Fost membru al LNF, Jean DUBAR va lua parte la conferinţa de presă de peste o săptămână, ceea ce ar putea indica că acest interviu este o testare a opniei masonice europene cu privire la eventualele reacţii care ar putea apărea ulterior.

Totuşi, acest lucru nu dezminte în niciun fel declaraţiile noului Mare Cancelar de la Londra, făcute în septembrie 2012. De asemenea, Secretariatul General al APMR consideră că în acest proces va conta şi opinia rezultată din cadrul Conferinţei Marilor Maeştri din America de Nord (care va avea loc în perioada 17-19 februarie 2013) şi o posibilă reacţia a Marii Loji Unite a Angliei, rezultată în urmă Conventului Trimestrial din luna martie a acestui an.

Experimentul masonic aplicat în Franţa poate produce doar două lucruri: un succes sau un eşec. În cazul ambelor rezultate, opiniile pot varia între o eventuală "disensiune" între Masoneria europană continentală şi insulară sau repetarea acestui experiment şi în alte Jurisdicţii Masonice.


Sfântul Ioan Botezătorul, o punte între Creştinism şi Islam, un principiu de echilibru şi toleranţă emanat în Masonerie

Sfântul Ioan Botezătorul (יוחנן) este unul din personajele importante ale creştinismului şi islamului. Ioan a predicat şi botezat (de unde şi numele) în râul Iordan, fiind totodată şi Maestrul lui Iisus pe care l-a vestit şi l-a botezat. Chiar Iisus a fost cel care a spus despre Ioan că este "cel mai mare dintre cei născuţi dintre femei", Ioan Botezătorul fiind cel mai mare dintre Sfinţii  lumii creştine. Şi totuşi, între cei doi, în ciuda a ceea ce se discută mereu, dar scris în Evanghelii, există o diferenţă. Se spune că ambii erau urâţi de preoţimea evreiască şi de liderii iudei, însă că stilul lor de viaţă era diferit. În timp ce Iisus mânca pâine şi bea vin, Ioan Botezătorul refuza pâinea şi vinul.



În ciuda decapitării sale, puterea cuvântului lui Ioan Botezătorul a fost atât de mare, încât în rândul iudeilor circula zvonul că Iisus este resurecţia lui Ioan Botezătorul, lucru crezut chiar şi de Irod.

Sfântul Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul lui Iisus, cel mai mare dintre profeţi, glasul care strigă în pustie, turtureaua din pustiu care a binevestit primăvara harului, făclia Luminii, răsăritul (Orientul) ce a vestit pe Soarele Dreptăţii, ca un înger pământesc şi om ceresc, care stă la graniţa dintre cer şi pământ şi uneşte Vechiul şi Noul Testament este celebrat şi de Biserica Ortodoxă Română.

Sfântul Ioan Botezătorul este şi unul din Marii Iniţiaţi care uneşte Creştinismul de Islam. Coranul l-a ilustrat pe Ioan ca profet al Marelui Arhitect. Musulmanii-l consideră pe Ioan un martor al Logosului şi ca prevestitorul lui Isa (Iisus). Chiar şi tatăl său, Zaharia, este considerat un profet al Islamului.

Musulmanii cred că Mahomed l-a întâlnit pe Ioan Botezătorul în noaptea Mi’raj (urcarea prin cele 7 Ceruri). Pe Ioan şi pe Isa i-a întâlnit în cel de-al doilea Cer (unde le-a mulţumit “Fraţilor săi”), iar apoi a urcat în al treilea Cer alături de Gavriil (Jibral) la al treilea cer, unde l-a întâlnit pe Iosif (Yusuf), fiul lui Iacov.

Totuşi, lumea arabă (musulmană şi creştină) conferă lui Ioan două nume diferite: Ioan, fiul lui Zaharia şi Ioan Botezătorul, însă esenţa (Ioan) este una singură şi poate fi văzută asemenea unei punţi între Creştinism şi Islam, un principiu de echilibru şi toleranţă emanat în Masonerie.



joi, 3 ianuarie 2013

Necesitatea unei autorităţi mondiale face Vaticanul să invoce şi anul acesta urgenţa "construcţiei unei comunităţi mondiale, cu o autoritate corespunzătoare"

joi, 3 ianuarie 2013
În anul 2009, Benedict al XVI-lea, Suveranul Pontif al Vaticanului, cerea formarea unei noi ordini economice mondiale. În 2011, în cadrul lucrărilor Conciliului Pontifical "Dreptate şi Pace", acelaşi Papă cerea liderilor lumii "adoptarea unei reforme financiare internaţionale în perspectiva unei Autorităţi publice mondiale".

 
Anul trecut, cu ocazia aceluiaşi Conciliului Pontifical "Dreptate şi Pace" (3 decembrie 2012), Benedict al XVI-lea cerut "construcţia unei comunităţi mondiale, cu o autoritate corespunzătoare, pentru a servi binelui comun al familiei umane". Acest mesaj profund emis de unul din cei mai influenţi liderii spirituali din lume a produs dezbateri asupra rolului şi rostului acestei mega-structuri supra-naţionale.

Pentru Masonii practicanţi ai Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, şi nu numai, mesajul este unul cât se poate de clar şi în limitele principiilor ce călăuzesc ritul. "Bunăstarea Familiei Umane" continuând să fie în continuare un ţel declarativ al membrilor ritului.

Anul trecut, în discursul pentru Starea Uniunii (12 septembrie 2012), Preşedintele Comisiei Europene anunţa faptul că "avem nevoie de o federaţie a statelor-naţiune". În aceeaşi ordine de idei, în luna noiembrie, Preşedintele Consiliului European invoca, în cadrul reuniunii cu liderii diferitelor organizaţii masonice din Uniunea Europeană, spiritul de fraternitate şi solidaritatea.


miercuri, 2 ianuarie 2013

Un mesaj de început de an pentru Masonii din ţara noastră: "Şapte gafe ale Lumii Masonice"

miercuri, 2 ianuarie 2013

Consider că în urma bilanţului de la sfârşitul anului trecut trebuie să mai şi zâmbim în întâmpinarea noului an. Astfel, vă propun să ne amuzăm şi să învăţăm din cele "Şapte gafe ale Lumii Masonice" de Eugene Debs, la care, personal, am adăugat o serie de cuvinte.


Ritualul fără înţeles/sens

Ritualul nostru este ceea ce ne face diferiţi de alte organizaţii şi servicii fraterne. Ar trebui să ne străduim să prezentăm gradele noastre cu perfecţiune şi sens. Avem nevoie să transmitem lecţii cu înţeles şi sens, astfel încât noii noştri Fraţi să găsească în acestea o valoare personală.


Apartenenţă la Ordin fără frivolitate

Atunci când Francmasonii planifică un eveniment se uită de cele mai multe ori la cel mai mic impact pe care acesta-l va avea asupra finanţelor Lojii şi membrilor săi. Evenimentul tinde a ajunge într-un final a fi meschin şi nesemnificativ. Dacă este vorba despre o masă (prânz/cină), de obicei se rezumă la farfurii din carton, tacâmuri din plastic şi alimente de nu foarte mare calitate. Luaţi-vă puţin timp şi planificaţi un mare eveniment fratern, cheltuiţi banii cu înţelepciune şi folosiţi porţelanuri, argintărie, feţe de masă, serviţi mâncare bună şi daţi planificării calitate.


Cantitate fără calitate

Zilele în care oamenii căutau să adere la ceva (Masonerie), şi care să nu ofere nimic Fraternităţii au luat sfârşit. Zilele în care Fraţii semnau petiţii pentru oameni pe care nu-i cunoşteau au luat sfârşit. Avem nevoie să fim selectivi atunci când evaluăm oamenii în vederea acceptării lor. Oamenii care cred în idealurile noastre şi în auto-perfecţionare vor ajunge liderii Lojii tale. Prezentatorii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru cei pe care-i recomandă. Celebrează diversitatea!


Educaţie fără filosofie

De foarte multe ori în Lojile noastre nu facem altceva decât să dăm lecţii de istorie despre Masonii faimoşi, despre Lojile noastre şi Fraternitatea Masonică Universală. În alte cazuri doar practicăm ritualul. Dacă nu discutăm despre filosofie (care implică Masoneria), atunci se poate realiza prea puţin sau nimic din auto-perfecţionare. Este important să vorbim despre evenimentele contemporane, curente, de actualitate sau despre subiecte de o natură străină Lojii noastre! Anumite activităţi educative ne pot oferi provocări în ceea ce priveşte aderarea. Celebrează diversitatea!


Filantropie fără conexiune/relaţionare/implicare

O Lojă trebuie să considere mereu actele sale de caritate ca fiind extrem de necesare. O Lojă trebuie să se implice mereu în acţiuni de caritate la nivel de implicare directă ori de finanţare. Acest gen de acţiuni oferă auto-perfecţionare, o legătură strânsă de relaţionare cu Filantropia şi angajarea Fraţilor în acţiunile Lojii tale. Celebrează diversitatea!


Modestie fără discreţie

Zgârcenia nu este unul din principiile noastre de bază, ori o virtute sau un Landmark al Masoneriei. Nu totul trebuie să fie făcut cu cât mai puţini bani cu putinţă. Consider că fiecare Lojă trebuie să-şi revizuiască programele şi proiectele, să cheltuiască banii pe lucruri mai utile şi pe activităţi care vor îmbunătăţi simţul de implicare masonică. Celebrează diversitatea!


Conducere/leadership fără competenţă

Un Frate nu merită să fie demnitar al Lojii doar pentru că este membru de mulţi ani. Adesea alegem lideri fără niciun fel de competenţă în ceea ce priveşte administraţia şi conducerea/leadership-ul. Trebuie să aducem în Fraternitatea noastră persoane cu multe aptitudini, având în minte faptul că toţi avem daruri/calităţi speciale. Liderii noştri trebuie să fie instruiţi în conformitate cu Ritualul nostru, să aibe aptitudini organizaţionale şi să cunoască Codul Moral al Masoneriei şi al Marii noastre Loji. Aceşti oameni trebuie, înainte de toate, să-şi satisfacă Ucenicia! Nu este Just să alegem un Frate într-o funcţie de conducere şi ca acesta să nu fie antrenat şi calificat pentru a conduce şi a guverna Ordinul! Celebrează diversitatea!


Iubiţi Fraţi, în această ordine de idei, sper că v-am făcut cel puţin să meditaţi asupra eventualului eşec al Lojilor noastre, fie ele simbolice sau filosofice! Masoneria în sine nu este altceva decât practicarea Artei Regale...


 
◄Design by Pocket Distributed by Deluxe Templates