Capitala ţării noastre sărbătoreşte anul acesta nu doar 553 de ani de la fondare, ci şi 150 de ani de când a devenit capitala României, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Momentul este marcat printr-o emisiune filatelică menită a comemora acest veac şi jumătate de reprezentativitate a României.
Bucureștiul este cel mai mare oraș, centru industrial și comercial al țării noastre, fiind totodată şi centrul politic şi administrativ. Se numără printre primele 10 oraşe ale Uniunii Europene şi în primele 20 ale Europei ca mărime. Prima mențiune a Bucureştiului apare în 1459, fondatorul său istoric fiind nimeni altul decât Vald al III-lea Ţepes (ruinele Curţii Domneşti putând fi vizitate şi astăzi), nepotul lui Mircea cel Bătrân, iar în 1862 devine capitala României. În perioada interbelică oraşul era cunoscut sub denumirea de Micul Paris şi a reprezentat un oraş plin de activităţi culturale, de unde şi înflorirea sa ca oraş cosmopolit al Europei.
Legenda spune că Bucureștiul a fost fondat de un oier pe nume Bucur. Conform altei variante mai probabile, Bucureștiul a fost întemeiat de către Mircea cel Bătrân la sfârșit de secol XIV.
Cu toate acestea, pe malurile râului Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuințe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu.
Așezarea este atestată documentar la 21 septembrie 1459 (dată la care se sărbătoresc şi Zilele Bucureştiului) într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană.
În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare, mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste. Din acel moment se si trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înființează prima instituție de învățământ superior, Academia Domnească (1694) și este construit Palatul Mogoșoaiei (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704, ia ființă la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino Spitalul Colțea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888.
În capitală se remarcă creșterea numărului meșteșugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, pânzarilor, șalvaragiilor, zăbunarilor etc). Bucureştiul a fost şi unul din primele oraşe în care au fost fondate Loji Masonice.
Oraşul a fost martor a mai multor evenimente ce au parcat istoria ţării, a Europei şi a lumii, fiind locul ales pentru semnarea mai multor tratate de pace:
Cu toate acestea, pe malurile râului Dâmboviței și ale Colentinei este atestată cultura paleolitică și neolitică. Până în 1800 î. Hr. apar anumite dovezi ale unor comunități în zonele Dudești, Lacul Tei și Bucureștii-Noi de astăzi. Săpăturile arheologice arată trecerea acestei zone printr-un proces de dezvoltare din epoca bronzului și până în anul 100 î. Hr., în timpul căruia zonele Herăstrău, Radu Vodă, Lacul Tei, Pantelimon, dealul Mihai Vodă, Popești-Leordeni și Popești-Novaci sunt populate de indo-europeni (mai precis geto-daci). Primele locuințe după retragerea aureliană din 273 d. Hr. sunt atestate în secolele III - XIII, până în Evul Mediu.
Așezarea este atestată documentar la 21 septembrie 1459 (dată la care se sărbătoresc şi Zilele Bucureştiului) într-un act emis de Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, prin care se întărește o moșie unor boieri. Cetatea Dâmboviței, cum mai apare în primii ani orașul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgșor la Giurgiu, în ultima așezare aflându-se o garnizoană otomană.
În 1659, sub domnia lui Gheorghe Ghica, Bucureștiul devine capitala Țării Românești, din ordin turcesc, pentru a avea o capitala in zona de campie si aproape de Dunare, mai usor de controlat in comparatie cu Targoviste. Din acel moment se si trece la modernizarea acestuia. Apar primele drumuri pavate cu piatră de râu (1661), se înființează prima instituție de învățământ superior, Academia Domnească (1694) și este construit Palatul Mogoșoaiei (Constantin Brâncoveanu, 1702), edificiu în care astăzi se află Muzeul de Artă Feudală Brâncovenească. În 1704, ia ființă la inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino Spitalul Colțea, care a fost avariat ulterior într-un incendiu și un cutremur și reconstruit în 1888.
În capitală se remarcă creșterea numărului meșteșugarilor, ce formau mai multe bresle (ale croitorilor, cizmarilor, cavafilor, cojocarilor, pânzarilor, șalvaragiilor, zăbunarilor etc). Bucureştiul a fost şi unul din primele oraşe în care au fost fondate Loji Masonice.
Oraşul a fost martor a mai multor evenimente ce au parcat istoria ţării, a Europei şi a lumii, fiind locul ales pentru semnarea mai multor tratate de pace:
- 3 martie 1886 - Războiului între Serbia și Bulgaria
- 10 august 1913 - Al II-lea Război Balcanic
- 4 august 1916 - Tratatul de alianță între România și Antanta (Franța, Anglia, Rusia și Italia)
Capitala României este înfrăţită cu numeroare oraşe importante de pe întreg globul: Londra, Moscova, Atena, Atlanta, Beijing, Budapesta, Chișinău, Hanovra, Montréal, Sofia, Nicosia, Lagos şi São Paulo.
Fiind capitala ţării, la Bucureşti a fost ales şi locul pentru sediul central al primei Mari Loji din România şi al primului Suprem Consiliu. De-a lungul istoriei şi până astăzi, în Bucureşti au funcţionat nenumărate Temple în care lucrau zeci de Loji Masonice, aşa cum se întâmplă şi astăzi. Se estimează că peste 15.000 de Francmasoni au locuit, lucrat şi trecut prin capitala României din secolul al XVIII-lea şi până în prezent.
Postări
