Declaraţia de ieri a liderului Bisericii Catolice a stârnit controverse printre enoraşii catolici şi clerul Vaticanului. Mai pe scurt, Papa Francisc a lăsat să se înţeleagă că şi ateii pot să-şi aibe locul în sânul Bisericii. De aici a început o întreaga controversă, inclusiv în spaţiul masonic (cel occidental) cu privire la atei, biserică şi Masonerie.
Cred că discuţiile pot indica o uşoară neînţelegere a termenilor, în primul rând. Biserica înseamnă enoriaşi şi nu instituţiile. Masoneria înseamnă Masoni şi nu Obedienţe. Prin urmare, locul ateilor şi a celorlalte categorii aflate la confluenţa carităţii nu cred că trebuie să producă controverse, ci pur şi simplu să se conştientizeze realitatea, normalitatea.
După cum se cunoaşte, există un curent masonic (cel de sorginte franceză) care permite ateilor să fie Masoni. La fel există şi cazuri în care atei (la dorinţa cuplului sau doar a ei sau a lui) se căsătoresc la Biserică din "n" motive (personale, sociale, politice, culturale etc.).
Însă un lucru este clar: aşa cum Masoneria (acea Masonerie tradiţională în care trebuie să crezi în existenţa unui MAAU) nu ocoleşte un ateu atunci când vine vorba de caritate, nici Biserica nu mai are de gând să o facă. Acesta este aspectul pozitiv şi comun între cele două instituţii.
Postări
