În mare parte, ultimii doi ani de zile au fost marcaţi în mod negativ de interferenţele presei profane în afacerile masonice interne care, în mod tendenţios, au distrus imaginea Marii Loji Naţionale Franceze expunând acţiuni, de multe ori totalemnte neadcvate Ordinului, ale conducerii GLNF.
Sub zodia discordiei s-au desfăşurat lucrurile şi în ultimul an, iar ambiţiile personale au aruncat Franţa aproape în aceeaşi perioadă ca aceea a anilor 1877-1913, atunci când nicio organizaţie masonică din hexagon nu menţinea relaţii bilaterale cu Masoneria insulară.
Secol după secol, Obedienţele masonice din Franţa s-au aflat în conflict cu intenţiile Marii Loji Unite a Angliei. Totul a început cu Marele Orient al Franţei, apoi a continuat cu Marea Lojă a Franţei şi a culminat astăzi cu Marea Lojă Naţională Franceză, în fond, un produs al Masoneriei insulare.
12 septembrie 2012 este, cu adevărat, o zi istorică pentru Europa... masonică! Iar conştientizând acest lucru putem întrevedea un orizont destul de clar pentru viitorul Europei... masonice.
Mi-aduc aminte de epistola dintre Fraţii Washington şi Lafayette în care se vorbea, în urmă cu câteva secole, despre viitorul unei Europe Unite sub forma Statelor Unite ale Europei... E cert, nu putem vorbi despre federalismul american care nu este bazat pe civilizaţii, culturi şi tradiţii aşa cum este Europa noastră.
Şi totuşi, nu reuşesc să-mi scot din cap spusele unui Mason care a influenţat covârşitor istoria Europei şi a Omenirii în cel de-al II-lea Război Mondial... inclusiv a României, în mod particular. Dar şi spusele unui alt Mason de la începutul secolului trecut, un Frate preşedinte al unei naţiuni...
Această Europă... masonică are nevoie mai mult decât orice nu doar să predice, ci să practice virtuţile realizate în viaţa sa masonică de un mare iniţiat şi să fie adusă aminte pentru faptele sale nu pentru cuvinte... Ei bine aceasta trăim astăzi sub zodia unui semn atât de cunoscut nouă...
Şi totuşi nu faptele au prevalat, ci interesele sub forma cuvintelor... Încă nu reuşim să învăţăm din istorie şi sub ochii noştri aceasta se repetă astăzi...
Speranţele continuă să existe, dar aşa cum unul şi-a băgat coada între picioare, un altul o va ridica şi va fi acceptat în cercul celora care oferă, dar care nu oferă, în fond, ci doar dau cezarului ce este al cezarului... Şi iar nu realizăm că sunt atât de mulţi cezari în această lume...
O Europă... masonică unită, confederată sau nu, federată sau nu, unionistă sau nu, poate fi sau nu viitorul. Însă viitorul se clădeşte prin uniune şi nu disensiune, prin frăţie şi nu contra frăţiei, prin consens şi nu boicot...
Malpraxisul în jurisprudenţa masonică ne arată uneori sau ne indică mereu un posibil curs al istoriei încă nescrise, dar care va fi fost scrise la momentul aşternerii sale pe foile de hârtie sau, raportându-ne la acest secol, pe discurile dure şi cipurile arhivelor planetare.
Însă este acelaşi malpraxis care este făcut de om, iniţiat sau nu, este aceeaşi jurisprudenţă practicată de om, iniţiat sau nu. Acestea sunt cele care au aruncat Europa... masonică în bezna ce nu are ce căuta în iluminismul ce caraterizează iniţiaţii.
În sfârşit am aflat care este viitorul, demult discutat. Acum a venit momentul ca fiecare dintre noi să-şi aducă aportul la această mare operă care nu vom afla dacă va eşua sau nu... Dar aşa cum am muncit şi pentru alte proiecte azi moarte şi blamate, altele încă lăudate, şi acum trebuie să lăsăm o moştenire asemenea celeia lăsate nouă de Fraţii aflaţi astăzi la Orientul Etern şi care se uită, probabil, cu timiditate la "realizările" noastre.
Apelul la comunicare sub forma monologului sau a dialogului trebuie să fie un apel cât mai larg răspândit. Apelul la unitate poate că nu-şi mai are rostul astăzi, însă apelul la interesul comun pentru viitorul celor ce ne vor urma este esenţial.
Să nu riscăm să readucem haosul în ordine, cu toate că avem nevoie de ceva pentru a face ordine. Ei bine, acest lucru este deja parte a prezentului, devenit astăzi, sper, deja trecut. Ordinea trebuie să reseteze principiile şi interesul comun al tuturor, iar comunicarea, sub formă de dialog sau monolog, este cheia utilă unui astfel de început.
Sub zodia discordiei s-au desfăşurat lucrurile şi în ultimul an, iar ambiţiile personale au aruncat Franţa aproape în aceeaşi perioadă ca aceea a anilor 1877-1913, atunci când nicio organizaţie masonică din hexagon nu menţinea relaţii bilaterale cu Masoneria insulară.
Secol după secol, Obedienţele masonice din Franţa s-au aflat în conflict cu intenţiile Marii Loji Unite a Angliei. Totul a început cu Marele Orient al Franţei, apoi a continuat cu Marea Lojă a Franţei şi a culminat astăzi cu Marea Lojă Naţională Franceză, în fond, un produs al Masoneriei insulare.
12 septembrie 2012 este, cu adevărat, o zi istorică pentru Europa... masonică! Iar conştientizând acest lucru putem întrevedea un orizont destul de clar pentru viitorul Europei... masonice.
Mi-aduc aminte de epistola dintre Fraţii Washington şi Lafayette în care se vorbea, în urmă cu câteva secole, despre viitorul unei Europe Unite sub forma Statelor Unite ale Europei... E cert, nu putem vorbi despre federalismul american care nu este bazat pe civilizaţii, culturi şi tradiţii aşa cum este Europa noastră.
Şi totuşi, nu reuşesc să-mi scot din cap spusele unui Mason care a influenţat covârşitor istoria Europei şi a Omenirii în cel de-al II-lea Război Mondial... inclusiv a României, în mod particular. Dar şi spusele unui alt Mason de la începutul secolului trecut, un Frate preşedinte al unei naţiuni...
Această Europă... masonică are nevoie mai mult decât orice nu doar să predice, ci să practice virtuţile realizate în viaţa sa masonică de un mare iniţiat şi să fie adusă aminte pentru faptele sale nu pentru cuvinte... Ei bine aceasta trăim astăzi sub zodia unui semn atât de cunoscut nouă...
Şi totuşi nu faptele au prevalat, ci interesele sub forma cuvintelor... Încă nu reuşim să învăţăm din istorie şi sub ochii noştri aceasta se repetă astăzi...
Speranţele continuă să existe, dar aşa cum unul şi-a băgat coada între picioare, un altul o va ridica şi va fi acceptat în cercul celora care oferă, dar care nu oferă, în fond, ci doar dau cezarului ce este al cezarului... Şi iar nu realizăm că sunt atât de mulţi cezari în această lume...
O Europă... masonică unită, confederată sau nu, federată sau nu, unionistă sau nu, poate fi sau nu viitorul. Însă viitorul se clădeşte prin uniune şi nu disensiune, prin frăţie şi nu contra frăţiei, prin consens şi nu boicot...
Malpraxisul în jurisprudenţa masonică ne arată uneori sau ne indică mereu un posibil curs al istoriei încă nescrise, dar care va fi fost scrise la momentul aşternerii sale pe foile de hârtie sau, raportându-ne la acest secol, pe discurile dure şi cipurile arhivelor planetare.
Însă este acelaşi malpraxis care este făcut de om, iniţiat sau nu, este aceeaşi jurisprudenţă practicată de om, iniţiat sau nu. Acestea sunt cele care au aruncat Europa... masonică în bezna ce nu are ce căuta în iluminismul ce caraterizează iniţiaţii.
În sfârşit am aflat care este viitorul, demult discutat. Acum a venit momentul ca fiecare dintre noi să-şi aducă aportul la această mare operă care nu vom afla dacă va eşua sau nu... Dar aşa cum am muncit şi pentru alte proiecte azi moarte şi blamate, altele încă lăudate, şi acum trebuie să lăsăm o moştenire asemenea celeia lăsate nouă de Fraţii aflaţi astăzi la Orientul Etern şi care se uită, probabil, cu timiditate la "realizările" noastre.
Apelul la comunicare sub forma monologului sau a dialogului trebuie să fie un apel cât mai larg răspândit. Apelul la unitate poate că nu-şi mai are rostul astăzi, însă apelul la interesul comun pentru viitorul celor ce ne vor urma este esenţial.
Să nu riscăm să readucem haosul în ordine, cu toate că avem nevoie de ceva pentru a face ordine. Ei bine, acest lucru este deja parte a prezentului, devenit astăzi, sper, deja trecut. Ordinea trebuie să reseteze principiile şi interesul comun al tuturor, iar comunicarea, sub formă de dialog sau monolog, este cheia utilă unui astfel de început.
Postări
