Mesajul echinocţial al Secretarului General al APMR - 22 septembrie 2012

An de an primim Lumina în Templele noastre, uniţi în marele lanţ al uniunii fraterne universale, momente unice în viaţa noastră masonică, momente care denota, fie şi de câteva ori pe an doar, egalitatea noastră, a membrilor Ordinului, indiferent de apartenenţa noastră la un curent masonic sau altul, la o Mare Lojă sau alta, la un crez sau altul.

Astăzi marcăm iar un astfel de moment, însă unul cu totul special faţă de cele ce au fost până acum. Importanţa noului an masonic va fi una ce va rămâne, în analele încă nescrise ale Ordinului, ca unul din cei mai importanţi ani ai începutului de mileniu III.

Delicatul echilibru al Luminii fac din această zi o contopire a întunericului cu Lumina, neutralizând conştientul cu subconştientul, iniţiatul cu profanul, binele cu răul... Acest echilibru ce doar Marele Arhitect este capabil să-l zămislească trebuie să ne facă, nu să ne simţim mici în geneză, ci să medităm asupra capacităţilor noastre cunoscute şi necunoscute, practicate şi nepracticate, dar niciodată suficient de mult dezvoltate în favoarea binelui comun, al Ordinului, al Umanităţii, al Universului.

Cu ochii aţintiţi pe cerul albastru ne putem crede, fie şi pentru o clipă, un telescop ce transcede puterea luminii fizice şi poate călători cu viteza gândului, viteză ce fără niciun fel de îndoială o depăşeşte pe cea a luminii, atât de relativă în lumea meditaţiei.

Poate că pentru noul an masonic, în mod special pentru acesta ce avem a-l simţi, intrarea în constelaţia Balanţei trebuie să ne confere suficientă cumpătare pentru a putea atinge punctul perfect al echilibrului, un punct în care dualitatea umană şi chiar şi masonică dispar prin contopire, dar neanulându-se una pe cealaltă, ci proiectându-ne pe noi în transcendenţa a ceea ce suntem fără a conştientiza şi în ceea ce conştientizăm că nu suntem.

Imensitatea în care urmăm a ne adânci în momentul echinocţiului, adesea neconştientizată de entitatea umană, pare a fi o parte a genezei încă necunoscute la adevărata sa valoare spirituală. Astfel, puţini sunt cei care pot înţelege faptul că acea unitate de timp banală ce ţine mai puţin de o clipă poate însemna pur şi simplu începuturile existenţei.

Şi totuşi, orice încercare a reorânduirii în următoarea săptămână sau într-un viitor apropiat riscă să se transforme într-un haos greu de stăvilit de voinţa umană. De aceea-mi place să cred într-un echilibru pentru a putea transforma şi nu neapărat distruge, mai ales acolo unde chiar nu este nevoie de un astfel de proces. Iar unitatea trebuie să rămână factorul catalizator al societăţilor naţiunii şi nu al societăţii naţiunilor. Inevitabilul confruntării va avea loc, de aceea balanţa echilibrului trebuie să funcţioneze corect, iar definirea binelui şi răului să nu fie dezechilibrată de aspecte iraţionale.

Să luăm aminte la numărul 5 (2+0+1+2) şi la Balanţa Justiţiei Divine care ne învaţă transformându-ne şi purificându-ne pentru a evolua. Cauzalitatea şi efectele acestui nou an sunt importante pentru echilibrul nostru ca Umanitate, ca Umanitate în sensul umanismului.

Îmi pare rău, iartă-mă, te iubesc, mulţumesc. Acestea trebuie să fie cuvintele care să ne călăuzească în noul an masonic şi nu numai.