După doi ani la conducerea Agenţiei de Presă Masonică din România, Secretarul General al APMR a declarat în exclusivitate pentru Jurnal Masonic că a avut parte de "bucurii, dar şi de foarte multe... dezamăgiri". Afirmaţia sa vine ca urmare a finalizării bienalei 2010/2012.
Domnule Secretar General, pe 30 august s-au împlinit doi ani de când oficial vă aflaţi în fruntea APMR. În câteva cuvinte, ne puteţi rezuma aceşti doi ani?
În câteva cuvinte este greu să expui o experienţă consistentă de doi ani de zile, însă pot spune că am avut parte de bucurii, dar şi de foarte multe dezamăgiri în ceea ce priveşte modul în care este concepută administraţia organizatorică în segmentul nostru.
Sunteţi o persoană care dă curs rar invitaţiilor la evenimentele publice, aveţi doar câteva intervenţii sporadice văzute în aceşti doi ani şi chiar şi la nivelul corespondenţelor oficiale sunteţi foarte rezervat. De ce?
Pentru că aceasta este structura mea ca om, în primul rând, apoi pentru că eu consider că un om rezervat este un om plin de resurse din mai multe puncte de vedere. Am fost în calităţi oficiale acolo unde a trebuit să merg. Am vorbit oficial doar cu cine a trebuit, iar cu privire la intervenţiile mele şi la corespondenţele oficiale, eu zic să lăsăm trecerea timpului să vorbească de la sine.
Care a fost cea mai mare realizare în această primă parte a mandatului dumneavoastră?
Cea mai mare realizare a fost faptul că mi-am menţinut standardul de răbdare. Au fost numeroase provocări, incitări ori contexte în care răbdarea mi-a fost pusă la încercare, din intern şi din extern. Faptul că am reuşit să mă menţin la acelaşi nivel al răbdării, eu consider că a fost un beneficiu atât pentru agenţie, cât şi pentru mine.
Şi cel mai mare eşec ori dezamăgire?
Eşecul este ceva, dezamăgirea altceva... Aşa cum este constituit Secretariatul General, Secretarul General nu poate avea un eşec. Prin urmare, întrebarea trebuie reformulată. Cu privire la dezamăgire... au fost destule...
Hm! Câteva s-au observat anul acesta. Regret, de exemplu, că am fost nevoit să rup o serie de relaţii la care am lucrat foarte mult timp. Regret că am fost nevoit să fiu îngăduitor în anumite contexte, cu toate că în acest moment nu cred că aş repeta lucrurile. Regret să aud, încă, lucruri neadevărate cu privire la scopul unor acţiuni.
În general cred că cea mai mare dezamăgire a fiecăruia dintre noi nu se poate observa decât după trecerea anilor. Acum, rezumând cei doi ani, cred că nu există o dezamăgire foarte mare în ceea ce mă priveşte strict pe mine...
La ce anume vă referiţi?
La anumite persoane...
Luaţi în calcul retragerea înainte de termen?
Dacă va fi nevoie ori necesar, bineînţeles că da!
Şi cine v-ar urma atunci în fruntea APMR?
Conform actelor constitutive, aşa cum sunt ele acum, doar Fondatorul poate decide cine ocupă această funcţie. Dacă o să mă întrebaţi acum, cine cred eu că este acea persoană, vă pot spune că nu ştiu!
Raportul bienal, ce înseamnă?
Bun, raportul este doar o dare a citirii unei serii de informaţii care nu sunt publice, o analiză a realizărilor, prezentarea statisticilor, de care sunt mândru în ceea ce priveşte această bienală, şi multe altele. Nu a fost decât o formalitate (n.r. - zâmbeşte).
Ştiu că anul trecut, în ultimul interviu acordat, vorbeaţi despre catastrofalul an 2012 care nu va fi unul prielnic României. Mai sunt câteva luni până la finele anului, vă menţineţi afirmaţiile?
Să fim clari, nu am folosit niciodată termenul de "catastrofal" şi nici acest termen relaţionat cu România. Dacă ar fi să rememorăm ce am spus atunci, a fost vorba de "schimbări radicale" şi nu am vorbit despre Romaânia neapărat. Chiar dumneavoastră spuneaţi mai devreme că mai sunt câteva luni până la finele acestui an... Eu spun să aşteptăm să se încheie acest ciclu, apoi să analizăm tot ce a avut loc în timpul său, iar după aceea să dăm verdicte.
Cu privire la menţinerea afirmaţiilor mele, logic că le susţin şi am să o fac mereu. Nu obişnuiesc să-mi schimb opiniile ori ideile după cum bate vântul. Plus că atunci am făcut doar o expunere a unor serii de informaţii care au fost înţelese de cine au fost înţelese, nimic mai mult.
Bun, şi atunci perspectiva pentru următoarele luni în contextul afirmaţiilor dumneavoastră de la finele lui 2011 care este?
Aceeaşi, cu aceeaşi gravitate textuală de la acea vreme. Vreau să înţelegeţi un lucru, eu sunt un om al cuvintelor puţine, nu obişnuiesc să vorbesc ori să scriu mult, dar atunci când o fac, o fac cu asumarea consecinţelor de rigoare şi în deplinătatea facultăţilor.
Nu am dorit decât să subliniez o serie de factualităţi. Dacă ceva ce am spus acolo nu este adevărat, vă rog să-mi indicaţi pentru a vă lămuri, dar mă îndoiesc de acest lucru. Dacă ceva se întâmplă acum nu înseamnă că apare tot acum! De aceea spun mereu să lăsăm timpul să-şi joace rolul, apoi să judecăm morţii, asta dacă ne considerăm în stare.
Despre proiectele de sfârşit de an ce ne puteţi spune?
Avem câteva proiecte la care lucrăm deja şi suntem bucuroşi de sprijinul extern primit. Unul dintre aceste proiecte este lărgirea activităţii agenţiei în spaţii mai puţin comune, în special la nivel masonic. Pe de altă parte, ne concentrăm asupra comunicaţiilor ca urmare a evoluţiei acestora şi dorim să avem o deschidere treptată către profan. Am făcut câţiva paşi anul acesta, dar acţiunea a fost suspendată din diferite motive.
Dar interviul realizat nu este un proiect pentru această perioadă? Ştiu că aesta a ajuns la SeCTI destul de târziu, de ce?
Ah... mda! (n.r. - după o pauză de 15 secunde răspunde). Vedeţi dumneavoastră... acel proiect... lucrurile nu stau chiar aşa! Eu... consider că sunt lucruri pentru care, trebuie să recunosc, nu suntem pregătiţi încă, sau nu sunt...
Cine nu sunt, la cine vă referiţi?
La... agenţia are un cu totul alt scop, este adevărat că este acela de a expune informaţii, ştiri, a promova evenimente, însă acest material nu cred că este de interesul celor care urmăresc activitatea noastră.
Şi atunci de ce atâta vâlvă în jurul acelei înregistrări?
Nu a fost vâlvă! Iniţial eu am fost cel care a dorit realizarea acelui interviu, ba mai mult, m-am oferit personal să-l realizez pentru că am dorit să-l introduc în Colecţia Exclusivă de Interviuri ale APMR. Dar după o analiză profundă, amănunţită, tot eu am fost cel care a propus arhivarea materialului. Am făcut acest lucru pentru că... Mi-e greu să explic... pentru că dumnevoastră ştiţi doar paragrafele pe care vi le-am oferit spre publicare. Pe de altă parte, regret şi nu regret realizarea interviului.
Poate că ar face senzaţie şi în ţară şi în afară, însă nu senzaţia este scopul agenţiei şi nu intră nici în atribuţiile mele ca dirigent al Secretariatului General să produc... să spunem senzaţii tari. Poate că dacă ar fi făcute publice anumite lucruri, atunci şi interviul ar avea o logică ori dacă un oficial ar vorbi public ar fi altceva... până atunci decizia mea rămâne aceea de a nu publica interviul în paginile agenţiei, ori dacă va fi publicat, atunci se va face via colaboratorii noştri externi ori a structurilor noastre externe şi, bineînţeles, va fi cenzurat.
Deci să înţelegem că nu o să aflăm tot?
Păi... (n.r. - râde) Cine ştie tot în lume asta şi a spus ce ştie până acum?! Nu, eu am un răgaz până la Echinocţiu (n.r. - de toamnă) să decid ce se va întâmpla cu acea înregistrare, după aceea vedem. Mai mult, trebuie să mă consult cu o serie de factori înainte de a mă decide ce fac, iar acest lucru va avea loc cel mai probabil săptămâna viitoare. O decizie a unui Vicepreşedinte dintr-o anumită ţără mi-a întărit încrederea în faptul că nu trebuie să public acest material. rămâne de văzut...
Trecând discuţia în registrul extern, cum vedeţi evoluţia situaţiei masonice din Franţa, Mexic, Paraguay, Cuba, Italia, Portugalia?
Cu privire la Franţa, cred că toţi suntem sătui! Eu vă recomand să aşteptăm ziua de 12 septembrie 2012 şi atunci avem un răspuns, cu toate că se ştie deja care va fi acesta, din păcate! Eu, strict personal şi liber de orice calitate, sunt... aş folosi un cuvânt cu "s", dar mai bine nu o fac! Să spunem că sunt profund dezamăgit, dar şi mai dezamăgit sunt de anumitele reacţii inocente apărute după aceea.
A fost un fenomen pe care l-am urmărit zilnic, am avut discuţii şi corespondenţe, am citit rapoarte, declaraţii şi corespondenţe între unii şi alţii... poate acum înţelegeţi şi de ce am impus în agenţie faptul că documentele oficiale nu se publica, ori dacă da, atunci se face într-un mod în care lumea profană sau chiar şi cea masonică să nu fie scârbită de ceea ce se întâmplă!
Cu privire la Mexic nu vreau să vorbesc în acest moment, încă aştept raportul anual. Situaţia a devenit puţin mai complicată în acest moment din cauza intervenţiilor externe. Sper să pot da publicităţii un interviu cu o înaltă autoritate de acolo, care să spună chiar ea care este situaţia şi să mă scutească pe mine de afirmaţii care nu sunt dintre cele mai optimiste.
Paraguayul... of Doamne! Seamănă atât de mult cu România în unele privinţe încât dacă aş face vreun comentariu nu cred că ar fi corect din punct de vedere diplomatic. Sunt Fraţi pe care-i iubesc foarte mult, ţin la ei pentru că sunt valori bune ale Ordinului dar... contextul în care se află şi mâna lungă a unora... Le doresc să aibe răbdare şi voinţă naţională!
Despre Cuba şi Italia, după cum ştiţi, nu obişnuiesc să comentez! Încercăm mereu să scoatem ce-i mai bun de acolo. Puteţi citi în materialele publicate şi să observaţi. Iar cu privire la Portugalia... regret lipsa de caracter a unora, dar indiferent de acest lucru salut realegerea Marelui Maestru Moreno şi doresc ca GLLP să poată realiza ceea ce şi-a propus.
Vorbeaţi mai devreme de 12 septembrie... ce se întâmplă atunci?
O să vedeţi la vremea respectivă, nu vreau să fac niciun comentariu pe această tema... Repetarea istoriei a fost mereu o dovadă a faptului că nu avem capacitatea necesară ori voinţa ori interesul de a învăţa!
Schimbări în planul masonic românesc?
Despre acest lucru am vorbit tot la finele anului trecut! Nu am nimic a mai adăuga. Lăsaţi să treacă anul apoi faceţi o retrospectivî şi concluzia vă aparţine (n.r. - zâmbeşte). Eu încă mai cred în umanizare, fie ea şi din punct de vedere utopic!
Înainte de a încheia acest interviu, care sper să nu fie ultimul, ne puteţi spune ce mesaj doreşte să transmită agenţia pentru perioadă ce urmează?
Agenţia va continua să transmită mereu acelaşi mesaj: "comunicaţi, comunicaţi, comunicaţi"! Nu înseamnă că trebuie să vă şi înţelegeţi, dar comunicarea este sănătoasă! Şi atenţie, comunicarea nu înseamnă neapărat dialog (n.r. - zâmbeşte)!
Domnule Secretar General, pe 30 august s-au împlinit doi ani de când oficial vă aflaţi în fruntea APMR. În câteva cuvinte, ne puteţi rezuma aceşti doi ani?
În câteva cuvinte este greu să expui o experienţă consistentă de doi ani de zile, însă pot spune că am avut parte de bucurii, dar şi de foarte multe dezamăgiri în ceea ce priveşte modul în care este concepută administraţia organizatorică în segmentul nostru.
Sunteţi o persoană care dă curs rar invitaţiilor la evenimentele publice, aveţi doar câteva intervenţii sporadice văzute în aceşti doi ani şi chiar şi la nivelul corespondenţelor oficiale sunteţi foarte rezervat. De ce?
Pentru că aceasta este structura mea ca om, în primul rând, apoi pentru că eu consider că un om rezervat este un om plin de resurse din mai multe puncte de vedere. Am fost în calităţi oficiale acolo unde a trebuit să merg. Am vorbit oficial doar cu cine a trebuit, iar cu privire la intervenţiile mele şi la corespondenţele oficiale, eu zic să lăsăm trecerea timpului să vorbească de la sine.
Care a fost cea mai mare realizare în această primă parte a mandatului dumneavoastră?
Cea mai mare realizare a fost faptul că mi-am menţinut standardul de răbdare. Au fost numeroase provocări, incitări ori contexte în care răbdarea mi-a fost pusă la încercare, din intern şi din extern. Faptul că am reuşit să mă menţin la acelaşi nivel al răbdării, eu consider că a fost un beneficiu atât pentru agenţie, cât şi pentru mine.
Şi cel mai mare eşec ori dezamăgire?
Eşecul este ceva, dezamăgirea altceva... Aşa cum este constituit Secretariatul General, Secretarul General nu poate avea un eşec. Prin urmare, întrebarea trebuie reformulată. Cu privire la dezamăgire... au fost destule...
Hm! Câteva s-au observat anul acesta. Regret, de exemplu, că am fost nevoit să rup o serie de relaţii la care am lucrat foarte mult timp. Regret că am fost nevoit să fiu îngăduitor în anumite contexte, cu toate că în acest moment nu cred că aş repeta lucrurile. Regret să aud, încă, lucruri neadevărate cu privire la scopul unor acţiuni.
În general cred că cea mai mare dezamăgire a fiecăruia dintre noi nu se poate observa decât după trecerea anilor. Acum, rezumând cei doi ani, cred că nu există o dezamăgire foarte mare în ceea ce mă priveşte strict pe mine...
La ce anume vă referiţi?
La anumite persoane...
Luaţi în calcul retragerea înainte de termen?
Dacă va fi nevoie ori necesar, bineînţeles că da!
Şi cine v-ar urma atunci în fruntea APMR?
Conform actelor constitutive, aşa cum sunt ele acum, doar Fondatorul poate decide cine ocupă această funcţie. Dacă o să mă întrebaţi acum, cine cred eu că este acea persoană, vă pot spune că nu ştiu!
Raportul bienal, ce înseamnă?
Bun, raportul este doar o dare a citirii unei serii de informaţii care nu sunt publice, o analiză a realizărilor, prezentarea statisticilor, de care sunt mândru în ceea ce priveşte această bienală, şi multe altele. Nu a fost decât o formalitate (n.r. - zâmbeşte).
Ştiu că anul trecut, în ultimul interviu acordat, vorbeaţi despre catastrofalul an 2012 care nu va fi unul prielnic României. Mai sunt câteva luni până la finele anului, vă menţineţi afirmaţiile?
Să fim clari, nu am folosit niciodată termenul de "catastrofal" şi nici acest termen relaţionat cu România. Dacă ar fi să rememorăm ce am spus atunci, a fost vorba de "schimbări radicale" şi nu am vorbit despre Romaânia neapărat. Chiar dumneavoastră spuneaţi mai devreme că mai sunt câteva luni până la finele acestui an... Eu spun să aşteptăm să se încheie acest ciclu, apoi să analizăm tot ce a avut loc în timpul său, iar după aceea să dăm verdicte.
Cu privire la menţinerea afirmaţiilor mele, logic că le susţin şi am să o fac mereu. Nu obişnuiesc să-mi schimb opiniile ori ideile după cum bate vântul. Plus că atunci am făcut doar o expunere a unor serii de informaţii care au fost înţelese de cine au fost înţelese, nimic mai mult.
Bun, şi atunci perspectiva pentru următoarele luni în contextul afirmaţiilor dumneavoastră de la finele lui 2011 care este?
Aceeaşi, cu aceeaşi gravitate textuală de la acea vreme. Vreau să înţelegeţi un lucru, eu sunt un om al cuvintelor puţine, nu obişnuiesc să vorbesc ori să scriu mult, dar atunci când o fac, o fac cu asumarea consecinţelor de rigoare şi în deplinătatea facultăţilor.
Nu am dorit decât să subliniez o serie de factualităţi. Dacă ceva ce am spus acolo nu este adevărat, vă rog să-mi indicaţi pentru a vă lămuri, dar mă îndoiesc de acest lucru. Dacă ceva se întâmplă acum nu înseamnă că apare tot acum! De aceea spun mereu să lăsăm timpul să-şi joace rolul, apoi să judecăm morţii, asta dacă ne considerăm în stare.
Despre proiectele de sfârşit de an ce ne puteţi spune?
Avem câteva proiecte la care lucrăm deja şi suntem bucuroşi de sprijinul extern primit. Unul dintre aceste proiecte este lărgirea activităţii agenţiei în spaţii mai puţin comune, în special la nivel masonic. Pe de altă parte, ne concentrăm asupra comunicaţiilor ca urmare a evoluţiei acestora şi dorim să avem o deschidere treptată către profan. Am făcut câţiva paşi anul acesta, dar acţiunea a fost suspendată din diferite motive.
Dar interviul realizat nu este un proiect pentru această perioadă? Ştiu că aesta a ajuns la SeCTI destul de târziu, de ce?
Ah... mda! (n.r. - după o pauză de 15 secunde răspunde). Vedeţi dumneavoastră... acel proiect... lucrurile nu stau chiar aşa! Eu... consider că sunt lucruri pentru care, trebuie să recunosc, nu suntem pregătiţi încă, sau nu sunt...
Cine nu sunt, la cine vă referiţi?
La... agenţia are un cu totul alt scop, este adevărat că este acela de a expune informaţii, ştiri, a promova evenimente, însă acest material nu cred că este de interesul celor care urmăresc activitatea noastră.
Şi atunci de ce atâta vâlvă în jurul acelei înregistrări?
Nu a fost vâlvă! Iniţial eu am fost cel care a dorit realizarea acelui interviu, ba mai mult, m-am oferit personal să-l realizez pentru că am dorit să-l introduc în Colecţia Exclusivă de Interviuri ale APMR. Dar după o analiză profundă, amănunţită, tot eu am fost cel care a propus arhivarea materialului. Am făcut acest lucru pentru că... Mi-e greu să explic... pentru că dumnevoastră ştiţi doar paragrafele pe care vi le-am oferit spre publicare. Pe de altă parte, regret şi nu regret realizarea interviului.
Poate că ar face senzaţie şi în ţară şi în afară, însă nu senzaţia este scopul agenţiei şi nu intră nici în atribuţiile mele ca dirigent al Secretariatului General să produc... să spunem senzaţii tari. Poate că dacă ar fi făcute publice anumite lucruri, atunci şi interviul ar avea o logică ori dacă un oficial ar vorbi public ar fi altceva... până atunci decizia mea rămâne aceea de a nu publica interviul în paginile agenţiei, ori dacă va fi publicat, atunci se va face via colaboratorii noştri externi ori a structurilor noastre externe şi, bineînţeles, va fi cenzurat.
Deci să înţelegem că nu o să aflăm tot?
Păi... (n.r. - râde) Cine ştie tot în lume asta şi a spus ce ştie până acum?! Nu, eu am un răgaz până la Echinocţiu (n.r. - de toamnă) să decid ce se va întâmpla cu acea înregistrare, după aceea vedem. Mai mult, trebuie să mă consult cu o serie de factori înainte de a mă decide ce fac, iar acest lucru va avea loc cel mai probabil săptămâna viitoare. O decizie a unui Vicepreşedinte dintr-o anumită ţără mi-a întărit încrederea în faptul că nu trebuie să public acest material. rămâne de văzut...
Trecând discuţia în registrul extern, cum vedeţi evoluţia situaţiei masonice din Franţa, Mexic, Paraguay, Cuba, Italia, Portugalia?
Cu privire la Franţa, cred că toţi suntem sătui! Eu vă recomand să aşteptăm ziua de 12 septembrie 2012 şi atunci avem un răspuns, cu toate că se ştie deja care va fi acesta, din păcate! Eu, strict personal şi liber de orice calitate, sunt... aş folosi un cuvânt cu "s", dar mai bine nu o fac! Să spunem că sunt profund dezamăgit, dar şi mai dezamăgit sunt de anumitele reacţii inocente apărute după aceea.
A fost un fenomen pe care l-am urmărit zilnic, am avut discuţii şi corespondenţe, am citit rapoarte, declaraţii şi corespondenţe între unii şi alţii... poate acum înţelegeţi şi de ce am impus în agenţie faptul că documentele oficiale nu se publica, ori dacă da, atunci se face într-un mod în care lumea profană sau chiar şi cea masonică să nu fie scârbită de ceea ce se întâmplă!
Cu privire la Mexic nu vreau să vorbesc în acest moment, încă aştept raportul anual. Situaţia a devenit puţin mai complicată în acest moment din cauza intervenţiilor externe. Sper să pot da publicităţii un interviu cu o înaltă autoritate de acolo, care să spună chiar ea care este situaţia şi să mă scutească pe mine de afirmaţii care nu sunt dintre cele mai optimiste.
Paraguayul... of Doamne! Seamănă atât de mult cu România în unele privinţe încât dacă aş face vreun comentariu nu cred că ar fi corect din punct de vedere diplomatic. Sunt Fraţi pe care-i iubesc foarte mult, ţin la ei pentru că sunt valori bune ale Ordinului dar... contextul în care se află şi mâna lungă a unora... Le doresc să aibe răbdare şi voinţă naţională!
Despre Cuba şi Italia, după cum ştiţi, nu obişnuiesc să comentez! Încercăm mereu să scoatem ce-i mai bun de acolo. Puteţi citi în materialele publicate şi să observaţi. Iar cu privire la Portugalia... regret lipsa de caracter a unora, dar indiferent de acest lucru salut realegerea Marelui Maestru Moreno şi doresc ca GLLP să poată realiza ceea ce şi-a propus.
Vorbeaţi mai devreme de 12 septembrie... ce se întâmplă atunci?
O să vedeţi la vremea respectivă, nu vreau să fac niciun comentariu pe această tema... Repetarea istoriei a fost mereu o dovadă a faptului că nu avem capacitatea necesară ori voinţa ori interesul de a învăţa!
Schimbări în planul masonic românesc?
Despre acest lucru am vorbit tot la finele anului trecut! Nu am nimic a mai adăuga. Lăsaţi să treacă anul apoi faceţi o retrospectivî şi concluzia vă aparţine (n.r. - zâmbeşte). Eu încă mai cred în umanizare, fie ea şi din punct de vedere utopic!
Înainte de a încheia acest interviu, care sper să nu fie ultimul, ne puteţi spune ce mesaj doreşte să transmită agenţia pentru perioadă ce urmează?
Agenţia va continua să transmită mereu acelaşi mesaj: "comunicaţi, comunicaţi, comunicaţi"! Nu înseamnă că trebuie să vă şi înţelegeţi, dar comunicarea este sănătoasă! Şi atenţie, comunicarea nu înseamnă neapărat dialog (n.r. - zâmbeşte)!
Postări
